Opinii

 

Când poţi cere schimbarea numelui sau a prenumelui?

Schimbarea numelui de familie şi a prenumelui pe cale administrativă se face conform Ordonanţei Guvernului României nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Competenţă de soluţionare a cererilor este a preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, care se pronunţă prin emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii, conform prevederilor art. 13 din O.G.R. nr. 41/2003.

Sunt necesare motive temeinice care să îndreptăţească solicitantului să ceară schimbarea numelui sau a prenumelui pe cale administrativă.

Astfel, în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din O.G.R. nr. 41/2003, sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

• când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

• când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovadă cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume (posedă diferite acte personale, de studii,de serviciu, militare etc. care nu concordă cu numele prevăzut în actele de stare civilă).

• când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte (de studii, livret militar, carte de muncă, etc);

• când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;

• când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţa străină şi solicită să poarte un nume românesc;

• când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;

• când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

• când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

• când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

• când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

• când prenumele purtat este specific sexului opus;

• când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;

• alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate, în sensul prevderilor art.4
alin.(3) din OG nr. 41/2003, şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

• când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

• când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

• când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

• când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

• când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;

• când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;

• când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urmă desfacerii adopţiei persoana în cauza revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

• când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.

Persoanele îndreptăţite să ceară schimbarea numelui sunt cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau în străinătate (conform prevederilor
art.4 alin.(1) al Ordonanţei), precum şi orice persoană fără cetăţenie (apatrid) domiciliată în România, care au capacitate de exerciţiu deplină. Persoanele care nu au o asemenea capacitate ori au capacitate de exerciţiu restrânsă pot cere schimbarea numelui prin reprezentantul legal sau, respectiv, prin asistarea lor de către ocrotitorul legal.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...