1. Ce înseamnă "insolvenţa persoanei fizice"?

Înseamnă că o persoană nu mai are bani să-şi plătească datoriile, pe
măsură ce ele devin scadente. Potrivit legii, se presupune că o persoană
e insolventă dacă au trecut 90 de zile de la data scadenţei unei datorii
şi nu a plătit-o.

2. Ce condiţii trebuie să bifeze datornicul ca să poată intra într-o
procedură de insolvenţă?

Numai un datornic cu domiciliul în România, cu reşedinţa/reşedinţa
obişnuită de cel puţin şase luni poate intra într-o procedură de
insolvenţă. Datornicul trebuie să fie în stare de insolvenţă, aşa cum
spuneam mai sus, şi să nu existe vreo şansă reală ca el să-şi revină cu
banii într-un an de zile, astfel încât să-şi plătească datoriile la timp
şi să ducă un trai decent.

3. Cât de mari trebuie să fie datoriile unei persoane ca să intre într-o
procedură de insolvenţă?

Ca să-i fie aprobată o cerere de intrare într-o procedură de insolvenţă,
o persoană trebuie să aibă datorii de valoarea a cel puţin 15 salarii
minime pe economie. Cum salariul minim pe economie e 1.450 de lei
(valoarea brută), atunci datoriile trebuie să fie de cel puţin 21.750 de
lei.

4. Care e primul pas pentru a cere intrarea într-o procedură?

Datornicul depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a
procedurii insolvenţei (în perioada următoare vom afla, probabil, şi cum
arată o astfel de cerere şi de unde o luăm). Dacă situaţia sa nu e chiar
atât de grea, atunci el depune o cerere de deschidere a procedurii
insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Dacă i se pare
că situaţia sa este compromisă total, datornicul poate face cererea
direct la instanţa de judecată şi poate cere direct intrarea în
insolvenţă prin lichidarea de active (adică se trece la vânzarea
bunurilor sale, în anumite condiţii).

5. Ce e un "plan de rambursare"?

Este planul pe care-l face datornicul cu administratorul procedurii de
insolvenţă în care a intrat. Planul include o serie de date: cât de mari
sunt datoriile persoanei, către cine şi ce datorează, care sunt
termenele, dar şi care sunt măsurile ce se vor lua pentru ca datornicul
să-şi revină din punct de vedere financiar şi să iasă din starea de
insolvenţă.

6. Cât costă o astfel de cerere?

Nimic, tocmai pentru că ar fi absurd să i se ceară datornicului să
plătească ceva, mai ales că el are probleme cu banii. Datornicul nu va
trebui să-l plătească nici pe administratorul procedurii, nici pe
lichidator, pentru că ei vor fi plătiţi din buzunarul statului. Nu putem
compara cu situaţia unei firme, spre exemplu.

7. Ce presupune aprobarea cererii de intrare în procedura pe bază de
plan de rambursare?

Pornim de la ideea că cererea datornicului a fost aprobată de comisia de
insolvenţă. În continuare, administratorul procedurii se ocupă să facă
toate calculele: caută să vadă ce datorii are insolventul, când sunt
scadente, strânge laolaltă toate pretenţiile băneşti alte altora faţă de
datornic (face un tabel de creanţe) ş.a.m.d. Foarte important e că, la
momentul când se intră oficial în procedură, toate executările silite
împotriva datornicului se opresc.

După ce au toate datele în faţă, administratorul şi datornicul fac
împreună un plan de rambursare, pe care-l trimit apoi şi creditorilor
pentru ca ei să-şi spună părerea. Planul va trebui apoi votat de o parte
importantă din creditori, deşi e posibil să i se mai aducă, între timp,
unele modificări faţă de forma iniţial propusă.

Dacă şi numai dacă acest plan e aprobat, se deschide oficial procedura
de insolvenţă pe bază de plan şi datornicul trebuie să respecte tot ce
scrie în el, la fel şi creditorii. Dacă nu se aprobă planul, atunci
datornicul poate să ceară intrarea în cealaltă procedură de insolvenţă -
cea prin lichidarea de active.

8. Ce ar avea voie şi ce n-ar avea voie debitorul să facă în acea
perioadă?

Dacă a intrat în procedura de insolvenţă pe bază de plan, va trebui să
se ţină de planul respectiv, să plătească la timp dările impuse, să
nu-şi piardă locul de muncă, să anunţe dacă vinde, moşteneşte sau
primeşte ceva între timp, să anunţe dacă-şi schimbă locuinţa, dacă face
anumite cumpărături (i s-ar putea impune, de pildă, să nu-şi cumpere
anumite lucruri) etc. Dacă nu se va ţine de plan, procedura va eşua şi
se va putea intra în procedura de insolvenţă prin lichidare de active.

9. Ce înseamnă lichidare de active?

În procedura aceasta se poate intra la cerere, din prima (dacă situaţia
e fără soluţii pe termen lung), dar şi dacă în primul tip de insolvenţă
lucrurile nu merg bine, aşa cum spuneam mai sus. Procedura prin
lichidare de active înseamnă să mergem într-o instanţă de judecată, dar
nu să ne judecăm cu creditorii (nu în sensul urât al termenului, în
orice caz).

Practic, lichidatorul se ocupă aici să facă un inventar cu toate
bunurile datornicului ce pot fi vândute (nu toate vor putea fi vândute,
aşa cum vă vom explica într-un material viitor). Apoi, va trece la
vânzarea lor. Va rămâne datornicul fără casă? Da sau nu, depinde de
situaţia concretă. Legea face referire chiar la o procedură mai specială
de dare în plată.

La final, lichidatorul trage linie şi face diferenţa pentru a vedea ce a
mai rămas restant faţă de creditori. Dar lucrurile nu se termină aici,
pentru că şi după închiderea procedurii, lichidatorul îl va supraveghea
pe datornic într-o anumită măsură.

10. Dacă, la final, mai rămân datorii ce nu pot fi acoperite cu
banii/bunurile datornicului, ce se va întâmpla?

Dacă după ce se încheie vreuna dintre aceste două proceduri mai rămân
încă datorii, atunci datornicul poate să ceară să scape de ele
(eliberarea de datorii reziduale). Însă acest lucru nu se va întâmpla
imediat, ci după anumite perioade de timp şi în anumite condiţii.

11. Procedura simplificată de insolvenţă - cui se va aplica?

Această formă mai simplă de intrare în insolvenţă e prevăzută pentru cei
care au datorii de cel mult 14.500 de lei, pentru cei care nu au bunuri
sau venituri ce pot fi vândute silit sau au peste vârsta standard de
pensionare ori şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din
capacitatea de muncă.

12. Intrarea într-o procedură de insolvenţă va fi o obligaţie? Poate
cineva să-i impună datornicului să facă asta?

Nu. Intrarea într-o procedură de insolvenţă nu e concepută ca ceva ce-i
poate fi impus datornicului. Dacă va vrea să intre într-o astfel de
procedură şi să-şi dea o şansă la reuşită în lupta cu creditorii, este
alegerea sa - e de preferat însă pentru un datornic să o facă! Niciun
creditor nu îi va putea impune unui datornic al său să intre în
insolvenţă, ci eventual să-i sugereze acest lucru.