Interviu

Remus Vulpescu: „Ar fi trebuit să plătim pe cineva ca să cumpere acţiunile Oltchim”

Privatizarea Oltchim devine cea mai inedită şi zbuciumată privatizare postdecembristă, agitând spiritele la nivel central. La ora închiderii ediţiei noastre, asistăm la un adevărat circ mediatic, politic şi economic. Un duel în declaraţii politice la vârf, o ignoranţă ascunsă în spatele unui vădit interes de salvare a combinatului vâlcean din partea câştigătorului licitaţiei şi, surpriză, doar pentru cei care stau în espectativă, o „evadare” la Munchen, „capitala mişcării naziste” a lui Hitler.

Şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie a declarat într-un interviu pentru ”Săptămâna în Oltenia” de ce Oltchimul nu mai este rentabil şi cum ar putea un patron de televiziune aflat în faliment, să pună mâna pe ditamai combinatul. Remus Vulpescu vorbeşte despre misterul retragerii subite a celorlalţi potenţiali investitori, despre necesitatea urgentă de redresare a gigantului economic şi, mai ales, despre eşecurile, care, în momentul de faţă, ar trebui să-l reducă pe Constantin Roibu la tăcere.

Reporter: Era Dan Diaconescu cea mai bună variantă pentru Oltchim?
Remus Vulpescu: Noi am derulat o procedură de privatizare pe criteriul preţului cel mai mare pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de Ministerul Economiei la societatea Oltchim şi domnul Dan Diaconescu a oferit de departe cel mai mare preţ.

Rep.: A existat vreodată garanţia ofertei făcute de Dan Diaconescu pentru achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni ale Oltchim?
R.V.: Declaraţiile dânsului au fost foarte clare. Oferta de cumpărare este completă şi foarte categorică, în sensul că deţine toţi banii, că este dispus să-i plătească la semnare, nu ulterior, la transferul dreptului de proprietate asupra activelor, aşa cum era cerut de procedură, şi nu cred că cineva ar fi oprit aceste condiţii sau o procedură legală cu asemenea responsabilitate, cu asemenea posibile consecinţe legale, dacă nu ar fi deţinut toţi banii, pe care s-a angajat să-i plătească într-un timp foarte scurt şi care, conform legii, nu poate depăşi 10 zile.

Rep.: Domnul Dan Diaconescu este patron de televiziune. Nu are experienţă în domeniu…
R.V.: Nu s-a cerut experienţă în domeniu. În procedură nu era obligatoriu să se ceară experienţă în domeniu. Repet, a fost o licitaţie derulată exclusiv pe criteriul „preţul cel mai mare”.

Rep.: Ce se va întâmpla cu creanţele Electrica? Există posibilitatea ca Electrica să scadă preţul? Sau să fie cumpărate de Dan Diaconescu?
R.V.: Creanţele Electrica nu mai pot fi vândute acum separat. Se poate eventual organiza o nouă procedură de valorificare, însă numai dacă pachetul de acţiuni, finalmente, nu va fi vândut, pentru că în acest moment avem un adjudecatar al pachetului de acţiuni şi, dacă toate actele din oferta adjudecatarului au acoperire în realitate, atunci pachetul de acţiuni va fi vândut în foarte scurt timp. Şi va rămâne să vedem ce se va întâmpla cu creanţele AVAS şi Electrica, eventual noul acţionar majoritar… să negociem cu el, cu un nou protocol de eşalonare sau orice altă formă care să asigure liniştea. Dar, repet, rămâne să vedem cum se consumă procesul de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni.

Rep.: Cum consideraţi sumele oferite la licitaţia pentru privatizarea Oltchim? Unui necunoscător i se par mici. Greşesc?
R.V.: Cu excepţia domnului Dan Diaconescu, au fost preţuri mici oferite. Acum, este adevărat că avem două moduri de a evalua acţiunile de la Oltchim. Un mod de evaluare este după preţul de vânzare la bursă, unde avem 65 sau 66 de bani per acţiune, iar din contabilitatea Oltchim, dacă evaluăm acţiunile, ele au o valoare negativă. Cu alte cuvinte, conform evaluării contabile a acţiunilor, noi ar fi trebuit să plătim cuiva bani să le cumpere. Pentru că această calitate de acţionar la Oltchim, în acest moment în care situaţia economică la Oltchim e dificilă, negativă, cu foarte multe datorii şi cu pierdere, nu atrage, din păcate, decât obligativitatea de a acoperi doar dreptul de participare la capitalul social, din punct de vedere legal, conform legii 31/1990. Totuşi, avem aceste două valori, valoarea contabilă, care este negativă, şi valoarea bursieră, care este pozitivă şi este mult mai mare decât valoarea nominală de 0,1 lei/acţiune. Dan Diaconescu a venit şi a oferit 1 leu şi 8 bani/acţiune, deci mult mai mult decât preţul de pe bursă, cu peste 50 la sută mai mult decât preţul acţiunilor de la bursă, aşa încât oferta de preţ, bineînţeles că era atractivă.

Rep.: Cum explicaţi faptul că PCC a oferit cea mai mică sumă? În condiţiile în care deja deţin acţiuni la Oltchim, nu ar fi fost cei mai interesaţi de pachetul majoritar?
R.V.: Ar fi fost interesaţi să cumpere pachetul majoritar şi să deţină peste 70 la sută din totalul acţiunilor, dacă s-ar fi aşteptat la dividende. Noi trebuie să ne gândim că achiziţionarea pachetului majoritar de la Oltchim, în acest moment, nu este de natură ea însăşi să aducă dividende, ci este de natură să pună cumpărătorul într-o poziţie în care să rezolve mai întâi financiar situaţia combinatului, iar apoi, când combinatul va trece pe profit, să poată fi obţinute şi dividende.

Rep.: Cu excepţia PCC, nu a fost nici un ofertant străin. Care să fie explicaţia?
R.V.: Într-adevăr, nu a existat un ofertant străin în afara PCC- ului. Care să fie explicaţia? Ştim că s-au arătat interesaţi de cumpărare 13 firme care au solicitat caietul de sarcini, deci ar fi fost 13 potenţiali ofertanţi. De ce numai patru dintre ei au depus oferte… este o întrebare la care nu vă pot răspunde pentru că nu am nici un fel de motivaţie. Nu-şi mai au rostul acum motivaţiile, procedura de licitaţie s-a derulat şi acum aşteptăm să semnăm contractul de vânzare-cumpărare, moment în care vom preda pachetul majoritar de acţiuni, conform ofertei, după care, în scurt timp vom declara calitatea de investitor. Acele acţiuni vor fi transferate efectiv către câştigător.

Rep.: Din punctul dumneavoastră de vedere, ar fi putut fi considerat mai favorabil pentru Oltchim un alt investitor?
R.V.: Vedeţi, a fost o procedură strict după criteriul preţului cel mai mare şi nu este nici rolul meu, nici nu-mi intră în atribuţii să emit preferinţe pentru alt investitor decât cel care a oferit, într-un mod categoric şi ferm, preţul cel mai mare şi care îşi asumă răspunderea rentabilizării.

Rep.: Din partea salariaţilor Oltchim aveţi semnale, acum, după licitaţie?
R.V.: Adjudecatarul va deveni nou acţionar după ce plăteşte, semnăm contractul şi transferăm acţiunile. Am văzut că acolo există foarte multă speranţă. Există o aşteptare foarte mare pentru plata preţului acţiunilor, pentru că aşa cum am declarat, Oficiul Participaţiilor Statului a avut această iniţiativă de a transfera contravaloarea acţiunilor, într-un mod legal într-un timp util pentru combinat, astfel încât să poată fi plătite salariile, inclusiv cele din urmă.

Rep.: Este adevărat că mulţi potenţiali investitori s-au retras înainte de licitaţie tocmai pentru că Oltchimul nu mai este rentabil?
R.V.: În acest moment, este cert că Oltchimul nu este rentabil. Însă, aici se pot avea în vedere aceste programe de redresare economică şi chiar adjudecatarul licitaţiei de ieri a declarat deschis şi a scris şi în ofertă că are în spate un partener străin foarte puternic, după cum se exprimă, şi cu foarte multă experienţă în domeniu. Adjudecatarul are în vedere un program de redresare şi de dezvoltare eficient. Deci, noi vorbim de potenţialul Oltchim, nu vorbim de rezultatele Oltchim la nivelul zilei de astăzi. Credem că există potenţial de redresare la Oltchim, însă trebuie, bineînţeles, un acţionariat foarte serios.

Rep.: Ce înseamnă să vedem rezultatele? Care credeţi că va fi evoluţia combinatului?
R.V.: E puţin cam devreme să fiu optimist sau pesimist. Deocamdată, avem şi noi acel nivel foarte mare de aşteptare. De aşteptare nu în sensul de a nu face ceva, ci în sensul că noi conştientizăm perfect nevoia uriaşă a combinatului a unui program de redresare, de echilibru imediat şi de un management de performanţă foarte transparent şi foarte vizibil pentru partenerii combinatului.

Rep.: Cine era susţinătorul financiar al domnului Dan Diaconescu? Investitorul din spatele dumnealui a fost o farsă senzaţională?
R.V.: Oferta domnului Dan Diaconescu se bazează pe resursele financiare ale domnului Dan Diaconescu, aşa cum a declarat şi a scris în oferta de cumpărare. Pentru celelalte aspecte, inclusiv financiare, dar şi cele legate de refacerea legăturilor comerciale internaţionale ale Oltchim şi pentru susţinerea programelor de investiţie şi de dezvoltare, Dan Diaconescu a spus foarte clar şi foarte categoric, a scris în oferta de cumpărare că are în spate un partener foarte puternic, care este interesat să susţină şi să dezvolte societatea vâlceană. Nu a comunicat identitatea partenerului domniei sale, dar, în sensul că dacă procedura s-ar derula în întregime, nu ar mai exista motive pentru păstrarea confidenţialităţii. Însă aceasta este atitudinea adjudecatarului. Numai Dan Diaconescu vă poate spune cine este partenerul interesat să dezvolte societatea vâlceană şi dacă există cu adevărat.

Rep.: Salariaţii? Ce se va întâmpla cu aceşti oameni? Există o clauză de garantare a locurilor de muncă în contractul de vânzare –cumpărare?
R.V.: Noi ne-am exprimat în mod public în repetate rânduri această dorinţă şi avem în oferta de cumpărare o declaraţie foarte categorică din această perspectivă a păstrării locurilor de muncă, ba să spunem chiar că urmează o implementare a unei strategii de dezvoltare, care să includă şi angajări. Este textul ofertei de cumpărare, iar calitatea de adjudecatar a fost atribuită în baza tuturor aspectelor prevăzute în oferta de cumpărare.

Rep.: Cunoaşteţi care este poziţia fostului director general al Oltchim, Constantin Roibu, vis-a-vis de câştigătorul licitaţiei de vineri?
R.V.: Domnul Roibu nu mai este director general la Oltchim. Domnul Roibu a avut la dispoziţie 20 de ani în care ar fi putut să atragă şi să introducă în combinat investitori străini interesaţi şi nu toţi partenerii de afaceri ai domniei sale. În această etapă, domnul Roibu nu mai are nici calitatea să se pronunţe din moment ce dânsul n-a făcut-o atunci când a avut timp şi nu a încercat nimic 20 de ani. Tot ce-ar spune dânsul acum ar fi tardiv. Lucrurile nu s-au întâmplat când se puteau întâmpla cu mulţi ani în urmă, când dânsul era director general şi putea ajuta într-un sens bun pentru combinat. Nu a făcut-o, asta este şi nici nu o mai poate face!

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...