Opinii

 

Puterea de a-ţi onora cuvântul

Există două categorii de oameni: cei care şi dau cuvântul şi cei care cred în el cu naivitate. Că ne place sau nu, circuitul care include angajamentele este unul bolnav. L-am îmbolnăvit noi, toţi aceia care credem că ne desăvârşim în promisiuni moarte în faşă, şi noi, toţi aceia care ezităm a corecta lacunele de care suntem conştienţi. Omitem că există oameni care vor, dar care nu pot şi oameni care ar vrea, însă nu au cu cine. Ne tragem ţepe sistematic şi ne vânăm până la sânge. Ne împingem în puşcării şi ne distrugem familiile, părem falnici şi aparent garantaţi. Săpăm gropile altora şi călcăm peste aşteptările românilor care, nu mai au vreun capăt. Ne ameninţăm şi servim mascarade de care nici copiii nu pot râde şi de care nici adulţii nu mai pot face haz. Există şi alte două categorii de oameni: cei nonşalanţi şi independenţi şi cei înlănţuiţi care plătesc dependenţi. Există printre noi oameni care se joacă de-a viaţa celorlalţi şi arlechini care se îmbogăţesc pe spinarea celor care simt că nu se pot conduce singuri. Avem un cuvânt. Avem şi obligaţia de a-l respecta. Avem datoria de a fi corecţi şi meritul de a primi în schimb un răspuns la ceea ce oferim. Avem un cuvânt pe care se bazează cei care nu au alt sprijin şi un cuvânt care poate salva în loc să înfunde. Avem un milion de căi pentru a demonstra că suntem demni de o privire fixată în ochi şi de o strângere onestă de mână. Avem toate instrumentele pentru a nu deveni nişte maşinării stricate care sporovăiesc pentru a se afla în treabă şi toate pârghiile pentru a nu deraia în chipul unor delicvenţi cu minte juvenilă. Există două categorii de oameni: cei care trăiesc „pe sticlă” şi cei care, mâniaţi, ar vrea-o cioburi. Există prostimea care crede că salvatorii vin de nicăieri şi au bani de la Zâna Măseluţă, există categoria care vede un nou început acolo unde răul nu se sfârşeşte. Există milioane de oameni care încarcă alţi oameni, precum creditul la o cartelă telefonică şi oameni care dau credit altor oameni fără baterii. Sunt printre noi aceia care n-am orbit, aceia care nu avem ochii scoşi. Nu aş vrea să mai ştiu că avem puteri nebănuite. Ar fi minunat dacă ne-am zdruncina niţel şi ne-am aminti de micile „împuterniciri” pe care le-am primit odată cu sfaturile părinţilor. Sunt forţe aparent banale, dar pe care le strivim sub călcâie. Sunt două categorii de oameni: Cei care îşi dau cuvântul şi cei care rămân neonoraţi.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...