Actualitate

Devotament gratuit

Voluntarii de nota zece, misionari ai binelui

Am descoperit oameni care iubesc necondiţionat şi pot trăi doar cu asta. Tineri care au înţeles că maturitatea şi înţelepciunea vin din fapte pentru care nu eşti remunerat. Am descoperit loialitatea şi cel mai frumos mod de a creşte în ochii celor care au nevoie de bunătate şi ajutor. Am descoperit că, deşi avem o Românie săracă în voluntari, există totuşi semeni-pansament. Citeşte un reportaj impresionant despre cei care reuşesc să nu îşi piardă niciodată amabilitatea. Şi află de ce a ajuta fără pretenţii înseamnă mai mult decât să donezi un ban sau să plantezi un copăcel.

Noţiunea de voluntariat este mult mai complexă decât definiţia din dicţionar. În România, activitatea de voluntariat include un contract scris între voluntar şi organizaţia gazdă, în conformitate cu „Legea Voluntariatului”, şi, potrivit tot Legii Voluntariatului, reprezintă activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o recompensă materială. Probabil aceasta din urmă reprezintă şi motivul pentru care foarte mulţi spun pas acestei acţiuni. Cei care aleg totuşi să dea un exemplu celor din jur prin prietenie necondiţionată, acumulează o experienţă valoroasă, îşi dezvoltă o serie de aptitudini şi dobândesc unele competenţe profesionale. Plus de asta, nimic nu se compară cu satisfacţia dăruirii timpului şi a îndemânării în folosul semenilor. Cel puţin asta am descoperit stând de vorbă cu câţiva voluntari, croiţi, fără îndoială, pentru această „meserie” .

Voluntar senior la doar 21 de ani

Cristina Gavrilă este o tânără din Craiova, care îşi dedică mult din timpul ei spre binele comunităţii şi a celor din jur, indiferent de loc şi timp. Cristina nu a spus niciodată „nu am timp de voluntariat”, „nu am chef”, „nu ştiu unde să mă înscriu” sau „de ce aş face ceva care nu-mi aduce bani?”. Are 21 de ani şi a desoperit „această lume” în clasa a opta, când paşii au îndrumat-o la un consiliu local al elevilor din Bănie. Nu are de gând să renunţe, chiar dacă, uneori, se mai loveşte de zidul ignoranţei din partea celor care nu iau în serios această activitate. „Curiozitatea m-a făcut să practic voluntariatul. Am descoperit voluntariatul o dată ce am început să activez în Consiliul Local al Copiilor, o structură care încuraja participarea la viaţa comunităţii. Odată ce candidezi la funcţia de consilier, eşti votat de colegi, mergi la şedinţe ale primăriei, mergi şi la cursuri unde înveţi ce înseamnă să fii voluntar, ce înseamnă să fii implicat, cum să devii profesionist, pentru că nu toată lumea te ia în serios. E important să înveţi cum să ai acea doză de seriozitate pe care adulţii o caută până la urmă şi în copii, dacă vor să poarte discuţii la un alt nivel cu ei”, mărturiseşte Cristina. Bucuroasă că iniţiativele sale sunt luate în seamă, tânăra povesteşte cu entuziasm experienţele acumulate. „Am avut o experienţă, organizam un festival de muzică uşoară pentru copii, eram în clasa a opta sau a noua, am fost să primim câteva vedete de talie naţională care făceau parte din juriu. Ne-au spus, ulterior, că au crezut că este cineva matur care coordonează totul şi care a trimis copii să impresioneze. Nu le venea să creadă când au văzut că noi suntem organizatorii. Atunci am văzut că, inevitabil, există o doză de scepticism, dar care poate fi depăşită”, ne spune Cristina cu zâmbetul pe buze.

„Când aud de voluntariat, toţi se gândesc la donaţii şi plantat copaci”

"Am crezut că tot ce zboară se mănâncă în ceea ce a însemnat voluntariatul. Cu timpul, lucrurile se aşează.",
Ionuţ Alexandru Rus

Cristina este şi formator la un ONG din Craiova. „Le vorbesc tinerilor despre inovare şi creativitate, am şi cursanţi de 50 de ani. Este o doză de scepticism la început, dar pe parcurs se duce. Partea negativă sau neînţelegerea este că atunci când aud de voluntariat, toţi se gândesc la donaţii şi plantat copaci. Pe când, voluntariatul înseamnă şi cinci minute în care te implici într-o organizaţie cu un sfat. E nevoie de o educare a persoanelor cu care interacţionezi până să convingi că ceea ce faci e frumos şi are avantaje de ambele părţi”. Cristina este convinsă că tinerii trebuie să facă voluntariatul din proprie iniţiativă, cel mai important fiind primul pas. Tânăra a studiat trei ani în Danemarca, la University of Aarhus, Aarhus School of Business, iar acum, pe lângă voluntariatul pe care-l practică în România, este şi Prim Consilier de Comunicare şi Informare.

Secretul este devotamentul faţă de misiuni

Şi Ionuţ Alexandru Rus a fost curios să descopere cu ce se mănâncă voluntariatul. Tânărul are 23 de ani şi a fost atât de „prins”, încât s-a hotărât să ajute cât mai mulţi tineri, învăţându-i cum să scape de inhibiţii pentru a se putea exprima liber. „Eram în clasa a 7-a, aveam 13 ani. Eram la Şcoala Nr. 4 şi acolo au venit câţiva tineri de la Paltin cu un proiect care încuraja voluntariatul. Am învăţat să gândim tehnic anumite lucruri, să organizăm evenimente, comunicarea efectivă. Înseamnă că se poate. Înveţi să-ţi îndeplineşti o misiune şi nişte obiective pe care reuşeşti să le respecţi la fel de bine şi în momentul în care nu ai bani. Prea mulţi, în momentul în care trec în sfera de business şi nu au făcut altceva, nu ştiu să fie consecvenţi unei misiuni, pentru că au bani şi consideră că banul contează. Pe când, aici înveţi să fii dedicat misiunii tale neavând bani pe mână. Voluntariatul îţi crează o gândire pe care nicio şcoală nu este în stare să ţi-o creeze. Un fel de pansament pe rana potrivită”, explică tânărul.
Ceea ce l-a determinat pe Ionuţ să devină voluntar şi să nu renunţe a fost curiozitatea. Curiozitatea pentru tot „ce zboară” şi se mişcă. „Am crezut că tot ce zboară se mănâncă în ceea ce a însemnat voluntariatul. Cu timpul, lucrurile se aşează. Pur şi simplu conştientizezi faptul că exişti altfel decât la nivel personal, faci parte dintr-o organizaţie. Acesta este cu adevărat beneficiul voluntariatului: conectează oamenii între ei”, adaugă Ionuţ, gesticulând ca un adevărat profesor. La cei 23 de ani, Ionuţ a luat taurul de coarne. Tânărul încearcă să dezvolte personal o structură de voluntari, demarând activităţi despre vorbitul în public cu tinerii de liceu.

La Vlădeşti există singurul centru de voluntariat sătesc din lume

Voluntariatul este practicabil la orice vârstă şi oriunde. În judeţul Vâlcea există singurul centru de voluntariat sătesc din România şi din lume. Este vorba despre Centrul de Voluntariat ”Asociaţia Copiii Speranţei”, singurul ONG din Vâlcea care face parte din reţeaua naţională a centrelor de voluntariat. Centrul a fost înfiinţat în aprilie 1999, când o mână de oameni s-au gândit să organizeze diferite activităţi în folosul comunităţii. Ca şi domenii de activitate, organizaţia desfăşoară activităţi de dezvoltare comunitară, locală, socială, educaţie civică, solidaritate etnică, tradiţie culturală şi educaţie alternativă pentru copii, persoane cu handicap şi pentru famili. Una dintre acţiunile organizate de membrii şi voluntarii Centrului este Ziua Localităţii Vlădeşti, desfăşurată pentru prima dată pe 15 mai 2000, manifestare care se organizează în continuare. De asemenea, de anul trecut, centrul de voluntariat a demarat şi proiectul „10 pentru Performanţă”, un proiect prin care sunt recunoscute meritele elevilor vâlceni care excelează în diverse domenii. „A fost o emoţie teribilă în rândul adulţilor, partenerii noştri, emoţii în rândul copiilor. Încercăm prin activităţile noastre să implicăm atât copiii, cât şi adulţii, în special părinţii acestora. Avem cel mai tânăr voluntar de 6 ani, dar avem voluntari şi de 80 de ani”, ne spune coordonatorul centrului, Valentin Mamotă. Centrul de la Vlădeşti colaborează cu voluntari din toate colţurile lumii. Peste 100 de voluntari din Anglia, SUA, Franţa, Danemarca, Kuweit etc au venit la Vlădeşti unde au descoperit frumuseţile locului şi valorile promovate de vâlceni. „Cred că am capacitatea de a realiza contacte dincolo de nivelul instituţional, contacte personale la fel de serioase, astfel încât nu am avut dificultăţi, iar cei care au venit la Vlădeşti, ori au revenit ori vor să se întoarcă. Suntem singurul Centru de voluntariat sătesc din România şi dorim să promovăm valorile şi cultura locului, fără să depindem de nimeni.”, a adăugat Vasile Mamotă.
Ca şi nivel de participare, faţă de alte ţări din Europa, potenţialul voluntariatului pur din România a fost umbrit de munca voluntară din comunism, ajungând ca, după mai bine de 20 de ani de eliberare de sub regim, voluntariatul să păstreze încă urma discreditării, nu la nivel de percepţie, ci la nivel de acţiune. Cu toate acestea, cei care au „impulsul de a se orienta spre satisfacerea nevoilor celorlalţi făra a se gândi la recompense financiare” ne-au arătat că se poate. Prin exemplul lor. Plus amabilitatea de a sări în ajutor pe care am putea învăţa să nu o mai pierdem niciodată. Aşa cum a făcut-o şi Cristina Gavrilă, care a înregistrat discuţia, fiindu-mi astfel de mare ajutor, şi căreia îi mulţumesc. Voluntar.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...