​Colocviul naţional "Cultură şi spiritualitate în opera părintelui Ghelasie Gheorghe'' desfăşurat la Râmnicu Vâlcea, mai 2017, a stat sub semnul gesturilor tainice, ale cuvântului rostitor şi ale tăcerilor formatoare.

Am vrea să aproximăm cel puţin două structuralităţi, din personalitatea celor doi pustnici. În primul rând teologia în sine, ştiinţa, apoi calea spre trăirea isihastă, trăirea.
Sfântul Simeon Noul Teolog, (citat Ioan Ică jr.) afirmă: "Astăzi spiritualitatea - păstrându-şi specificul ascetico-mistic, distinct şi rigorile proprii - nu mai poate face abstracţie de teologie şi cultură", iar Andrei Pleşu subliniază: viaţa religioasă nu se poate confunda cu "o pură democraţie etică şi spirituală". Iar, interpretându-l pe A. Scrima, discută conceptul de ortopraxie, "pentru a semnala riscul unei anumite "ortodoxii" de a se epuiza în conformitatea gestuală a unei instituţii, fără coplexul decisiv al unei lucrării interioare de fiecare clipă".

Concatenată este teoretizarea trăitorului Sandu Tudor: "Viaţa sufletului nu poate fi redusă la o metodă de rugăciune, la un bun şi sfânt obicei, chiar când este ajuns la desăvârşire, la frumuseţe lăuntrică, la o adevărată estetică spirituală, adică la o formă pură de stil duhovnicesc însuşit deplin, stăpânit bine şi propriu. A putea spune că acum tocmai această desăvârşire este o moarte. trebuie să trecem şi prin moarte, fără de care nu există viaţă. Trebuie să trecem dincolo de această oboseală a vieţii, dincolo de această oprire în loc. Cât e de mare puterea acestei oboseli noi nici nu bănuim, chiar dacă ar fi moarte. Ea e una din marile puteri fireşti ale firii omeneşti. Oboseala duhovnicească e totdeauna detul de puternică, destul de lucrătoare şi ştie să se răscumpere."
Răscolitoare şi întregitoare afirmaţii, lângă care vom adăuga notaţiile lui Horia Patapievici: "Ζeul, chiar pierdut, rămâne pururi în forma care îl reproduce indefinit, în funcţionarea conştiinţei noastre. Forţa acestei acţiuni nu este neglijabilă, căci formele sunt mai puternice decât conţinuturile, iar un ritual îşi transmite mesajul chiar dacă tehnologia sa este uitată şi anume prin intermediul eficacităţii formelor."
G. Papini a sintetizat: "Religiile care au ca izvor revelaţia se mărginesc din ce în ce mai des la nişte resturi de simboluri şi ritualuri fără un adevărat conţinut de credinţă vie."
Eugen Ionescu aserţionează: "Teatrul ar trebui să fie ceremonie, ritual, este, cel mai adesea instrument de propagandă."

Am citat din Studiul lui Dan Popovici "Din tainele ritualului".
Coplexul tematic pe care l-am dezvoltat, acela al teologiei isihastre, al filocaliei carpatine, conceptele părintelui Ghelasie pot fi susţinute şi prin studiul lui Florin Caragiu "Despre realismul iconic". Claudiu Tâţu în studiul despre Ghelasie va discuta despre: "Subiect semiotic/ chip iconic", iar Carmen Caragiu Lasswell abordează opera lui Ghelasie prin ideea de iconicitate şi fizică cuantică.

Studiile lui Marius Dumitru Linte despre părintele Ghelasie sunt acribios de dialogale: chip, arhetip, umbră, iconic, neiconic, fiinţial, persoană-ipostas, libertatea ipostatică, viu, logos, tropos, gnoseologia creştină, ontologizare, citează filosofi, hermeneuţi, mistici, teologi...

Toate spre a inocenta conceptele în aşa fel încât: "să se mişte prioritar după Fiinţă, nu după energii" (părintele Ghelasie). Concepul şi privirea, metamorfozele fişei de lectură, bibliografiile metabolizante, stilul, scriitura şi sentimentul livresc, întâlnite în opera misticului Ghelasie, care experiera tăcerile dintre cuvinte, sensurile şi metasensurile, în aşa fel încât, prin retorica absenţei, prin didascalia rostirii fonemelor, care respiră cosmic, instituia ontologia casei, a lui a locui în lume în chip poetic, a streaşinei, a limitei sublimată în vina pustiei, a heideggerianului şi nu numai, de dinainte, de dincolo de cuvânt...

Mircea Eliade avea să afirme: "Experienţa mistică nu se poate tălmăci în cuvinte, raporturi cauzale, noţiuni. Ea se răsfrânge cel mult, prin conştiinţa obişnuită şi transfigurează pasta acestei conştiinţe modelând-o şi structurând-o altfel. De aceea marii mistici au fost mari gânditori, mari poeţi, mari oameni de acţiune caritabilă. Se întâlneşte echilibrul şi sănătatea aceasta neobişnuită - la un torturat de subconştient".

Şi, contribuţia noastră teoretică, conubializarea dintre C. Brâncuşi şi filocalia carpatină. C. Brâncuşi se situează în conceptul de învecinare cu una dintre cele mai moderne scriituri ale secolului XX, opera lui James Joyce. Autorul lui Ulysses aserţiona: "Marile mişcări care au dezlănţuit revoluţiile spiritului s-au născut din visurile şi viziunile unui cioban al colinelor pentru care pământul nu este un câmp cultivat, ci o Mumă vie". (Citatul este reprodus din volumul lui Ionel Jianu: "Constantin Brâncuşi, viaţa şi opera", Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983, unde întâlnim interviul lui C. Giedion Welcker cu James Joyce.)
Filocalia carpatină a părintelui Ghelasie, prin incomunicabilul din logica sigetică, vitală şi expansivă, în structuri de nedescris, manifestate ca emicitate pură, redimensionează situarea în lume, locuirea, transfrasticul. Palierele diferite, dar într-o comuniune a esenţelor, dintre Brâncuşi şi rostirile lui Ghelasie, întregesc conceptul de filocalie carpatină.
Prezenţa la simpozion a părintelui pustnic Valerian (Dragoş Pâslaru) a coborât cerurile pe pământ, instituind comunicarea prin rugăciune, într-o sală unde ascultarea duhului sfânt filocaliza persoanele, fiecare fiind o personae, participatoare.
Nicolae Mărgineanu, regizorul, a adus surplusul de sens, prin activitatea lui şi prin tradiţia familiei, unde tatăl său, unul din marii psihologi psihanalişti, închis o perioadă îndelungată la Aiud, trimis în perioada interbelică în America de Carl Gustav Jung să predea psihanaliza împotriva concepţiei behaviouriste de acolo.

Maria Ploae, actriţa, care recită translucid, instaurator.
O carte a profunzimilor metatextuale, o cantabilitate a muzicii ca memorie a paradisului, o incantaţie dintr-o linişte care synoikizează lectorul răvăşit/ înălţător: Dumitru Nicodim-Romar - Romaiate.

Părintele Ghelasie, filocalia carpatină, Chipul iconic, Crochiuri antropologice, Reflexii ale chipului mistico-teologic gelasian - epos, o poetică şi poietică întremătoare.

Dragostea de Ghelasie e ca şi dragostea de pustiu. Dacă ai locuit acolo, nu te mai poţi întoarce în lume.