Motto: «Ni s-a spus că niciodată nu se va reamplasa din nou Statuia Libertăţii în Arad. Şi ea există astăzi. Mai ieri, am auzit un politician român spunând că niciodată nu va fi autonomie teritorială. La care putem răspunde doar cu: să aşteptăm până la capăt. Dacă vom fi uniţi, cuvântul românesc “niciodată” va însemna în maghiară “în curând”!»
Marko Bela, politician maghiar
În prima parte a articolului[1] am prezentat câteva exemple de manifestare a unor tendinţe autonomiste ale unor reprezentanţi ai comunităţii maghiare din România. Ele fac parte dintr-un şir de asemenea acte, care se pare că nu trezesc autorităţilor statului român niciun fel de îngrijorare.
H. Pentru a susţine ideea suportului popular al acestor cereri ale maghiarimii transilvănene, ERNŐ FANCSALI, un clujean de etnie maghiară, militează consecvent pentru autonomia Transilvaniei, iniţiind mai multe demersuri către preşedintele României. În ultimul dintre acestea, care datează din 6 octombrie 2015, autorul îşi justifică astfel demersul pro-autonomie teritorială: “Locuitorii Transilvaniei, de-a lungul istoriei sale, şi-au exprimat in mod democratic dorinţa de a se autoguverna în scopul îmbunătăţirii progresului, prosperităţii populaţiei, egalităţii de şanse pentru toţi cetăţenii precum şi întărirea culturii şi identităţii colective”, considerând că statutul de autonomie trebuie să se întemeieze pe principii precum: “Subsidiaritate, Dialog şi coeziune socială, Spirit european, Autonomie, Descentralizare şi Transparenţă”.
I. Pe 9 octombrie 2014, în cadrul unei dezbateri care a avut loc la Cluj-Napoca (intitulată “Voci maghiare clujene”), KELEMEN HUNOR a declarat că românii trebuie să accepte că România este un stat multinaţional: “Întrebarea e dacă putem să facem societatea românească să accepte că asta este ţara noastră şi că aici suntem acasă. Trebuie să pornim de la fapte atunci când vorbim de Constituţie. Trebuie să spunem că 6-7% din populaţie e de etnie maghiară şi noi ne considerăm cetăţeni ai acestei ţări şi dorim să ne păstrăm cultura şi demnitatea noastră. Este vorba de încrederea care stă la baza fiecărei societăţi. Societăţile de succes sunt cele care au putut asigura drepturi pentru cetăţeni, aici nivelul de încredere e înalt, iar unde nu e încredere, sunt conflicte. Încrederea e importantă, iar românii ar trebui să accepte că trăim într-un stat multinaţional”, subliniind astfel că nu este vorba de un stat multilingvistic, ci de unul... multietnic.
J. Pe 16 octombrie 2014, la Cluj-Napoca, Partidul Popular Maghiar din Transilvania a anunţat că Legea nr. 136/2014 pentru organizarea şi desfăşurarea evenimentelor dedicate Zilei Naţionale a României - 1 Decembrie (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 753/16.X.2014), lege prin care «autorităţile publice erau obligate să atribuie unei străzi numele de strada “1 Decembrie 1918” este neconstituţională», susţinând că «la 25 de ani după schimbarea de regim, într-o Românie care este, oficial, o democraţie europeană, autorităţile locale sunt obligate să denumească una din străzile localităţii pe care o gestionează “1 Decembrie 1918”, iar în amintirea Marii Uniri din 1918, sunt obligate să organizeze manifestări specifice de sărbătoare».
În opinia reprezentantului P.P.M.T., legea promulgată de preşedintele statului “ţinteşte, fără echivoc, localităţile din Ţinutul Secuiesc, fiindcă, în afară de acestea, aproape în toate oraşele din România există o stradă cu denumirea menţionată. Conform P.P.M.T., legea adoptată are un efect negativ asupra normalităţii relaţiilor româno-maghiare, pentru că nu ţine cont de faptul că nu pentru fiecare cetăţean român data de 1 decembrie reprezintă o sărbătoare”.
Considerând că “legea menţionată prejudiciază autonomia autorităţilor locale, prevăzută de Constituţie pentru că dispune cu privire la denumirea străzilor şi cu privire la organizarea de manifestări locale, chestiuni asupra cărora ar trebui să decidă autorităţile locale”, P.P.M.T. a solicitat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională a României şi să ridice excepţia de neconstituţionalitate faţă de aceste prevederi ale legii. Mai mulţi primari ai unor localităţi (precum Vlăhiţa, Miercurea Ciuc, Gheorghieni, Băile Tuşnad, Cristuru Secuiesc, Bălan, Borsec etc.) şi-au exprimat neîncrederea în posibilitatea aplicării acestei prevederi, invocând o largă paletă de “motive”. De exemplu, Rus Sándor, primarul oraşului harghitean Vlăhiţa, declara cu subînţeles că “patriotismul forţat nu aduce a bine, mai ales că locuitorii acelei străzi trebuie să fie în prealabil de acord cu denumirea străzii lor. Căsătoriile din interes duc la divorţuri rapide”.
K. Vineri, 18 septembrie 2015, senatorul MARKÓ BÉLA, fost preşedinte al U.D.M.R. (între 1993-2011), a declarat la Târgu Mureş (în cadrul seminarului “Autonomie: teorie şi practică”, organizat de Fundaţia Culturală “Bernady Gyorgy”), că Europa nu are răspunsuri adecvate la o serie de provocări etnice, exprimându-şi temerea că în urma valului de refugiaţi cu care se confruntă acum continentul se va ajunge la o întărire a statelor naţionale şi nu la întărirea Europei Unite: “Ceea ce discutăm în acest moment nu este o problemă aparte a României, e o problemă a Europei, şi de aceea m-am referit la criza refugiaţilor fiindcă şi din această criză se observă foarte bine că Europa, în acest moment, nu are răspunsuri adecvate la nişte provocări etnice, civilizatorice, culturale. Pur şi simplu Europa şi-a conceput propriul viitor şi propria dezvoltare ca rezolvare a unor probleme economice şi nu are un răspuns la ceea ce se întâmplă în Ucraina şi nu numai că nu are un răspuns, nu are nici recomandări, nici norme sau soluţii în această privinţă. În urma refugiaţilor mă tem că se va întări nu Europa unită, ci se vor întări statele naţionale, pe care de acum câţiva ani am sperat să le demolăm”. Gura păcătosului...!
Şi exemplele ar putea continua mult şi... nu prea bine!
Pentru asemenea indivizi şi pentru (pseudo)partidele şi/sau uniunile din care fac parte, care n-au în faţa ochilor decât mirajul “Coroanei Sfântului Ştefan” al lor, dispoziţii precum cele din Constituţia României, republicată, contează foarte puţin spre deloc. Poate că n-ar fi rău să ne şi să le reamintim şi lor conţinutul unora dintre acestea: articolul 1 alin. (1) şi (5) precizează că “România este stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil”, iar “respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” pentru toţi cetăţenii. Potrivit art. 2 alin. (2), “niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”.
Dispoziţiile art. 4 alin. (2) stipulează, de asemenea, foarte clar că “România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială”.
Cine poate să “citească” să o facă, având ochii minţii larg deschişi!
Să nu se lase pradă somnului... raţiunii, că s-ar putea să devină victima (ne)vinovată a propriilor “monştri”! Sau ai celor pe care-i cresc alţii la sân!
Va urma
______________________________________
[1] http://saptamana.net/articol/10962-cine-uita-nu-merita-i