Motto: „Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.”
Evanghelia după Matei, capitolul 26, 52.
Despre fenomenul terorismului
În prima parte a acestui articol ne-am referit la istoricul terorismului, trecând în revistă asemenea exemple clasice, inclusiv ale terorismului de stat, prezentând şi cauzele care l-au reactivat în zilele noastre[1].
Terorismul este un comportament destinat să producă panică extremă şi teroare colectivă, prin care se urmăreşte atât realizarea unor efecte fizice, cât mai ales psihologice. Se urmăreşte producerea fricii generalizate în rândul populaţiei. Inducerea panicii este în strânsă legătură cu publicitatea făcută actului terorist. Pentru a contribui la instaurarea fricii, teroriştii trebuie să facă publicitate acţiunilor lor, atragerea atenţiei opiniei publice urmând să se facă după atac. Cu cât publicitatea este mai mare, cu atât mai mult acţiunea lor este mai apreciată.
Procesul de globalizare şi unele dintre consecinţele acestuia, precum accentuarea sărăciei, concomitent cu creşterea decalajelor dintre bogaţi şi săraci, cu explozia demografică din anumite zone ale planetei, au determinat populaţia să-şi pună speranţele în miracolul credinţei. Cea mai afectată populaţie de pe urma acestui proces, victimă indirectă a disputei pentru resurse, este cea care trăieşte în lumea islamică. Modul de viaţă specific islamic, valorile tradiţionale, imuabile, respingerea acestei lumi de către civilizaţia occidentală, care o priveşte ca un fel de rezervaţie, au constituit alţi factori de consolidare a componentei fundamentaliste, agresive şi răzbunătoare a slamismului.
În lumea islamică, fundamentalismul religios ţine loc de naţionalismul din restul lumii. El consideră că toată lumea islamică reprezintă o entitate religioasă şi etno-culturală, în numele căreia grupările fundamentaliste au declanşat războiul sfânt. Acest război, JIHADUL, este foarte complex şi se duce prin toate mijloacele posibile, urmărind transformarea Islamului într-o putere mondială. Pentru adepţii săi, Islamul reprezintă singura soluţie pentru toate problemele care stau în faţa acelor societăţi, de la politică până la viaţa particulară a oamenilor, de la diferite aspecte ale vieţii şi până la modul de organizare a lumii şi a statelor.
Teroristul kamikaze
Folosirea teroristului kamikaze[2] (sinucigaş, bărbat sau, mai nou, femeie), nu este, de asemenea, o noutate în istoria terorismului. De obicei, acesta provine dintre tineri de condiţie socială modestă, cu înclinaţii religioase şi, cel mai adesea, având studii medii. Bine antrenat, pentru faptul că gestul său sinucigaş poate fi bine recompensat financiar, contribuie la asigurarea unor venituri sigure familiei sale.
Aşa cum o dovedesc şi recentele evenimente din Franţa şi din Belgia, terorismul se practică în grup, fiind rare cazurile unor indivizi singulari, nefăcând parte dintr-un grup. Simpla apartenenţă la un grup poate deveni un element motivaţional mai important chiar decât doctrina sau scopurile politice ale grupului.
Folosirea „bombelor umane” face parte integrantă din Jihad. Sacrificiul de sine nu este considerat o înfrângere, o pierdere, ci o alegere prin care credinciosul, „liber cum nu a fost niciodată, arzând de dragoste”, repurtează victoria.
Analiştii fenomenului terorist suicidar islamist au evidenţiat un paradox între preceptele Islamului şi atentatele kamikaze. Coranul interzice în mod expres sinuciderea; celui care o comite, îi este rezervată damnaţia eternă (Suretul 2, versetul 195). Pe de altă parte, cei care îşi sacrifică viaţa pentru Islam sunt celebraţi, Islamul conţinând numeroase referinţe istorice cu privire la sacrificiul permis unui erou musulman.
Pentru planificatorii jidahişti ai atentatelor şi pentru atentatori, uciderea musulmanilor nu mai reprezintă o problemă. Arabia Saudită este lovită sistematic de teroriştii islamişti, ţintele fiind adesea şi saudiţi.
Terorismul kamikaze reprezintă tactica acţională predilectă a organizaţiilor fundamentaliste islamice. Prin extensie, putem afirma ca Islamismul şi, în special, Jihadismul este o doctrină ideologică militând pentru instaurarea unui regim teocratic islamist la nivelul întregii planete. Orice regim politic, orice entitate statală, orice religie sau ideologie care se opune generalizării „Califatului Mondial”, devine automat ţinta a terorismului islamic şi ţinta atacurilor kamikaze, acesta recurgând - din ce în ce mai des - la folosirea loviturilor la distanţă.
Şi totuşi, ce facem!?
Regimurile democratice din ţările vest-europene se confruntă cu necesitatea găsirii unor răspunsuri pertinente la întrebarea: „Ce ne dorim, mai multă securitate sau mai multă libertate”!? Răspunsuri care trebuie date în condiţiile în care, sub presiunea fricii care apasă asupra unei populaţii din ce în ce mai expuse şi neprotejate în faţa atacurilor teroriste, statul pretinde să i se permită să restrângă unele drepturi şi libertăţi, invocând motivul apărării… cuceririlor sale revoluţionare!
Asemenea atacuri repetate asupra populaţiei civile dovedesc cât de mare este vulnerabilitatea statului în faţa unor ameninţări tot mai bine conturate, terorismul kamikaze (adică folosirea omului ca armă, ca mijloc de luptă) devenind o problemă reală pentru securitatea statelor membre ale U.E. Sub o asemenea ameninţare, care tinde să se permanentizeze, populaţia ce ar putea să aleagă!? Ce am alege fiecare dintre noi, viaţa sau moartea?
Terorismul a inventat un nou tip de război care, în lipsa unui front distinct de luptă, se desfăşoară la nivelul întregii planete, printr-o mare diversitate a acţiunilor, în care iniţiativa aparţine unui inamic... invizibil. Este un conflict care trebuie dus până la capăt, în care nu poate exista decât un singur câştigător! Într-un asemenea tip de război nu există şansa unui armistiţiu sau a încheierii păcii!
Efectul psihologic pervers al acestui război este teama care se răspândeşte în sufletul din ce în ce mai multor oameni simpli; şi care, realizând cât de mare este insecuritatea propriilor lor persoane, ajung să asculte cântecele de lebădă ale unora din dreapta sau din stânga! Care, în schimbul votului, le promit marea cu sarea! Le promit asigurarea unei protecţii sporite ceea ce, în actualele condiţii, nimeni nu le poate asigura! Şi extremele unui spectru politic din ce în ce mai fragil şi mai diversificat, proliferează precum voinicul din poveste! Şi obţin multe locuri în parlamentele locale/ centrale ale unor state despre care credeam că au depăşit stadiul infantil al copilăriei democraţiei!
Obţinerea efectului vizat le-a permis planificatorilor acţiunilor teroriste să folosească mijloacele pe care le-am văzut în ultimii 15 ani:
- distrugerea unor clădiri simboluri ale unui mod de viaţă (turnurile gemene din New York, la 11.IX.2001);
- asasinarea unor jurnalişti [la 7-9 ianuarie 2015 - Paris: atacuri care au vizat sediul revistei satirice Charlie Hebdo (soldate cu 12 morţi), un supermarket (cu patru evrei ucişi) şi o poliţistă)];
- omorârea spectatorilor din sala de concerte Bataclan, mai multe baruri şi restaurante din centrul capitalei Franţei şi în apropiere de Stade de France, la Saint-Denis (13 noiembrie 2015 - Paris: acţiunile kamikaze au ucis 130 de persoane şi au rănit peste 350 de oameni).
Alte atentate cu bombă s-au soldat cu multe victime şi înspăimântarea populaţiei:
- 11 martie 2004 - Spania: 10 bombe, care au explodat în patru trenuri, au omorât 191 de oameni;
- 7 iulie 2005 - Londra: 4 atacuri sinucigaşe în 3 garnituri de metrou şi un autobuz, s-au soldat cu 56 de morţi şi circa 700 de răniţi;
- 2012 - Franţa: un arab a împuşcat 7 oameni, dintre care 3 copii evrei;
- 12 mai 2014 - Belgia: în holul Muzeului evreiesc din Bruxelles au fost înpuşcaţi 4 oameni;
- 14 februarie 2015 - Danemarca: un danez de origine palestiniană a împuşcat 2 oameni, rănind alţi 5.
Exemplele ar putea continua... Alte atentate în Franţa (la Nisa, pe Coasta de Azur), în Belgia, Germania... iar lista rămâne deschisă.
Dacă nu tratăm cum se cuvine acest flagel, o să vedem că ISTORIA FACE şi PAŞI ÎNAPOI!
Şi că ISTORIA NU-I AŞTEAPTĂ nici PE LAŞI, nici PE... ÎNCEŢI!
___________________________
[1] http://saptamana.net/articol/10908-lectiile-pe-care-ni-le-ofera-istoria-terorismului-i
[2] „Terorism kamikaze”, este o sintagmă care acoperă conceptual formele de terorism suicidar; îşi are rădăcina semantică în mişcarea kamikaze, utilizată în timpul operaţiunilor militare din Pacific de către militariştii japonezi, spre sfârşitul celui de al doilea război mondial, ca o ultimă formă de rezistenţă împotriva ofensivei aero-navale americane. Kamikaze - însemnând „vânt divin”/„vânt din ceruri” - este sinonim cu o ultimă şansă, miraculoasă, referitoare la taifunul care a scufundat o flotă coreeană care se pregătea să ocupe arhipeleagul nipon cu şapte secole în urmă.
