Reportaj

Povestea unor salvatori anonimi

Pompierii militari nu au ezitări. Au doar două mâini în care ţin viaţa celor care nu şi le mai pot folosi. În flăcări, în mijlocul puhoaielor, sub dărâmături, în accidente, în situaţii limită

„Cu viaţa mea apăr viaţa”. Acestea sunt cuvintele pe care pompierii militari le poartă-n gând atunci când pleacă în misiune. Fiindcă pentru ei, oamenii nu sunt cifre, sunt scopuri. Chiar dacă rămân de multe ori nişte umbre ale salvărilor, nişte siluete fără nume, fără zâmbete, fără mulţumiri, ei sunt acei eroi care nu cer recunoaşteri. Pentru că cea mai mare satisfacţie este reuşita unei intervenţii. Citeşte un reportaj despre curaj şi devotament în uniformă. Deşi, întotdeauna e vorba de mai mult de atât…

Pentru meseria de pompier nu e loc de îndoieli ori temeri când vine vorba de plecat în misiuni şi intervenţii. O mică ezitare este de-ajuns pentru ca întreaga acţiune să fie un eşec, iar pagubele înregistrate să depăşească estimările. Să nu mai vorbim de vieţile omeneşti. Ca un paradox, nici superstiţiile legate de activitatea lor nu-şi au locul, chiar dacă aceşti militari îşi serbează ziua pe 13 septembrie. Ca şi medicii, pompierii sunt cei care, de multe ori ne oferă o nouă şansă. Poate o singură diferenţă trebuie remarcată. Spre deosebire de oamenii în halate albe, cei care îmbracă uniforma de pompier îşi riscă propriile vieţi. Indiferent de situaţie, fie că e zi sau noapte, ei răspund mereu prezent datoriei şi curajului, simboluri care definesc una din meseriile care au ca scop siguranţa. De mult curaj a dat dovadă şi Marian-Cristian Nae, pompier-scafandru la ISU Vâlcea, atunci când s-a aruncat în apele învolburate ale Oltului pentru a salva o tânără de la înec. O secundă nu s-a gândit că poate nu mai apucă să pună piciorul pe pământ uscat. Pentru unii, o tânără de numai 28 de ani, învinsă de greutăţile vieţii, a decis să-şi pună capăt zilelor. Pentru el, o tânără de 28 de ani merita un drum în faţă. Deşi temperaturile erau sub 0 grade Celsius, acesta nu a ezitat să sară în Olt, de unde a scos-o pe fată. De fapt, pentru Marian-Cristian Nae şi alţi colegi de-ai săi a devenit rutină să-şi rişte viaţa pentru semeni. Rutină, dar nu plictiseală, nu obligaţie. Ci misiune. „Am sărit pur şi simplu, nu am stat să mă gândesc. Am mai salvat vieţi... Nu mai fac altceva. Este meseria pe care mi-am ales-o. Este modul meu de a trăi, îmi place să ajut oamenii la greu. Nu mi-e teamă că-mi pun viaţa în pericol. În asemenea momente nu stai să te gandeşti că ţi-e frică sau nu ţi-e frică. Un pompier adevărat prea puţin se gândeşte la riscurile la care se expune. Cea mai importantă este intervenţia. Dacă stai să conştientizezi ce se poate întâmpla, nu mai reacţionezi, în activitatea noastră nu se poate spune că stăm cu frică”, mărturiseşte Marian-Cristian Nae.

Cuvintele unui salvator: „Altceva nu vreau să fac. Îmi place să salvez vieţi”

Angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Vâlcea de şase ani, tânărul a fost avansat în gradul de plutonier major în mod excepţional pe 13 septembrie, cu ocazia Zilei Pompierilor. I-au fost recunoscute, astfel, curajul şi devotamentul, înaintările în gradul următor în mod excepţional făcându-se doar la propunerea comandanţilor unităţilor militare pentru angajaţii care au înregistrat rezultate deosebite în timpul intervenţiilor şi misiunilor de serviciu. Cristian-Marian are 30 de ani şi de curând şi-a întemeiat o familie, tânărul căsătorindu-se acum două săptămâni. Însă, meseria pe care şi-a ales-o, dar mai ales responsabilitatea pentru vieţile semenilor şi-au păstrat locul lor, aşa că Marian e încă nevoit să renunţe la momente frumoase petrecute cu familia pentru a pleca în misiune. „În activitatea noastră nu poţi spune că nu vrei, că nu pot să plec pentru a sta cu familia. Soţia mă înţelege, ştie care sunt riscurile meseriei mele şi mă susţine. Oricum, altceva nu vreau să fac. Îmi place. Îmi place să salvez vieţi”, conchide tânărul pompier.

Purtător de cuvânt şi pompier model

"Un pompier adevărat prea puţin se gândeşte la riscurile la care se expune. Cea mai importantă este intervenţia. Dacă stai să conştientizezi ce se poate întâmpla, nu mai reacţionezi, în activitatea noastră nu se poate spune că stăm cu frică.", Marian-Cristian Nae

Plutonierul-major Cristian-Marian Nae nu este singurul pentru care semenii săi reprezintă prioritatea numărul unu. Zeci de colegi de-ai acestuia participă aproape zilnic la misiuni de salvare sau de stingere a incediilor. Căpitanul Ion Cătălin Popescu nu e doar purtătorul de cuvânt al ISU Vâlcea. E unul dintre acei eroi anonimi datorită cărora, acum, alţi oameni pot spune că îşi văd de viaţa lor. Şi-a demonstrat capacitatea de reacţie şi curajul la numai câteva luni după ce a ieşit de pe băncile facultăţii, când fost solicitat să intervină la salvarea unui bărbat de 50 de ani care căzuse într-o fântână. „În vara lui 2001 s-a întâmplat. Eram la unitatea de pompieri de la Strehaia, când fusese anunţată o urgenţă la secţia respectivă. Mi-aduc aminte că am fost luat din drum, din bătătura casei. Trebuia să intru într-un puţ foarte îngust, cred că nu avea mai mult de 40 de cm diametru, la o adâncime de cinci metri. Nu avea cine să intre, colegii cu care eram ori erau mai voluminoşi, ori ezitau, aşa că nu am stat pe gânduri. M-am asigurat cu două frânghii şi am intrat după bărbatul care căzuse. Şi l-am scos. Cred că în cinci minute. Apoi am realizat că puteam rămâne şi eu acolo. Atunci nu existau aparate de respiraţie cu aer comprimat, iar o mască de gaze nu putea face faţă la toate gazele care puteau ieşi. Dar totul s-a terminat cu bine”, a povestit căpitanul Cătălin Popescu.

Pompier descarcerare: „Sunt mândru de munca mea”

Un alt exemplu care merită amintit este cel al subofiţerului Florentin Rizoiu. Acesta este printre cei mai vechi angajaţi ai Inspectoratului General Magheru, motiv pentru care a participat la cele mai multe intervenţii, majoritatea descarcerări, coniderate cele mai grele cazuri. La fel ca şi ceilalţi, nici Florentin Rizoiu nu ezită şi răspunde prompt solicitărilor ori de câte ori este nevoie. Şi Lucian Barbu este unul dintre angajaţii ISU Vâlcea care lucrează pe descarcerare şi acordare prim-ajutor. Şi-a împărţit chiar şi sărbătorile cu colegii şi nu cu familia şi copiii, aşa cum era normal. „Este destul de greu, dar trebuie să facem faţă. Trebuie să facă cineva şi munca asta. Chiar acum vin de la o descarcerare, nu e uşor, dar experienţa acumulată şi curajul mă fac să depăşesc momentele grele. Sunt mândru de munca mea”, ne spune Lucian Barbu de la ISU Vâlcea.

Oameni pansament

De fiecare dată când sunt solicitaţi, pompierii vâlceni dau dovadă de mult devotament, mergând până la sacrificiu pentru a scoate oamenii din ghearele morţii. Iar situaţiile la care intervin nu-s deloc puţine. Numai luna trecută, angajaţii ISU au fost solicitaţi să intervină la 492 de situaţii de urgenţe, cu 150 mai multe faţă de august anul trecut şi un număr aproximativ egal cu cel al cazurilor înregistrate într-un an, până-n 2004. Astfel că, ger, caniculă, noapte, zi, criză economică sau nu, indiferent de vicisitudinile vremii şi ale vieţii, ei sunt la datorie. Şi vor fi cu siguranţă mereu acolo unde trebuie. Pentru că au învăţat să fie oamenii necesari, în momentele noastre grele. Tot timpul.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...