Istoria Govorei, complexul tematic al ceea ce ar putea înseamna Govora în istoria mentalităţilor ar putea avea ca desfăşurare, ab initio, discursul, stilul şi scriitura din prefaţa la celebra "Enciclopedia României", editată sub patronajul regelui Carol al II-lea. Prefaţa este scrisă, evident, de Dimitrie Gusti, sociologul de prim-plan în bibliografia europeană şi românească. Aici este prezentată şi Govora, volumul II, pagina 513 în 15 de rânduri, importante, dacă ar fi să discutăm după metoda de mai târziu a lui Alexandru Piru, în economia valorizatoare a “Enciclopediei României”.
“Băile Govora, comuna urbană aşezată într-o regiune deluroasă spre mijlocul judeţului. Staţiune balneară de întâiul ordin, situată la 17 km de Râmnicu Vâlcea şi la 12 km de staţia C.F. Govora (Linia Bucureşti-Sibiu).
Are 987 locuitori (cifra probabilă la 1 iulie 1936).
Bugetul oraşului pe exerciţiul 1935-1936 (prevederi): venituri şi cheltuieli 1.230.300 lei.
2 bănci (una populară)
Secţie a Ligii Culturale, o bibliotecă populară, un cinematograf.
2 Biserici ortodoxe
2 şcoli primare
Primărie, Serviciu sanitar, Serviciu veterinar, Poliţie, Oficiu P.P.T, Oficiu telefonic, Percepţie
1 sanatoriu militar, 1 dispensar de Stat.”
Oraşul Drăgăşani este prezentat în 27 de rânduri. La un prim strat de interpretare, am putea discuta despre elementele civilizaţiei mai prezente la Drăgăşani, decât la Băile Govora (Drăgăşaniul, datorită mai ales unei calităţi excepţionale a vinurilor, profitului economic, “travaliului” în paradigma les sens mouettes) revarsă asupra zonei, mai puţin tarkovschiană şi mai mult creativă, precum la Gib Mihăescu, cu intersecţiile şi interstiţiile dintre maladia slavă şi neasimilarea Occidentului. Banca comerţului, Banca viticolă, banca Drăgăşani, Banca ţăranilor şi Banca populară Drăgăşani sunt un argument pentru frenezia unei localităţi care va avea Staţiune oneologică. Dacă Drăgăşaniul stă sub semnul efervescenţei din conceptul de deal dezvoltat de Horia Bernea şi cel de câmpie mănoasă, adică între reflexivitate şi vitalitatea actanţială, o adevărată minune a pământului germinant.
Vom reveni asupra conceptelor de a construi, a locui în chip poetic, de structurat sub semnul noicean al lui ce va să vie specifice nordului Băilor Govora şi conjuncţiei, disjuncţiei din alternanţa deal-vale.
Înregistrând stilistica discursului literar şi metaliterar, am putea înregistra subtitlul: “Stilistica genetică şi arta interpretării”, prevalându-ne de celebrul volum “Poetică şi stilistică - Orientări moderne, prolegomene şi antologie” de Mihail Nasta şi Sorin Alexandrescu, editura Univers, Bucureşti 1972, cel puţin următorii autori şi titluri: Karl Vossler - “Limbile naţionale ca stiluri”, Leo Spitzer - “Despre forma artistică a unei romanţe spaniole”, Roman Ingarden - “Structura fundamentală a operei literare”, Iuri Tinianov - “Noţiunea de construcţie”, Viktor Sklovski - “Arta ca procedeu”, O. Brik - “Ritm şi sintaxă”, Roland Barthes - “Gradul zero al scriiturii”, William Empson - “Definirea polivalenţei semantice”, Roman Jakobson - “Poezia gramaticii şi gramatica poeziei”, Lorenzo Renzi - “Stilul tradiţional al cântecelor bătrâneşti”, Paul Zumthor - “Text şi textură: interpretarea poeziei medievale”.
Dimitrie Gusti povesteşte: ‚’Era în 1920, la Cluj. Treceam cu Vasile Pârvan, atât de timpuriu smuls ştiinţei şi prietenilor, prin sălile de curs şi prin bibliotecile de seminar ale Facultăţii de Litere. Eram, împreună cu d-l N. Iorga, cei trei membri ai comisiei de naţionalizare a Universităţii transilvănene pentru numirea de profesori la Facultatea de Litere şi ne începurăm eroic lucrările.
Ne opream dinaintea bibliotecilor de seminar şi de institute ştiinţifice, Ungaria avea încă dinainte de rasboiu, nu una, ci două enciclopedii. Enciclopedia însemnă pentru ea o manifestare de cultură, de protestare şi de revendicări. Luăm în mâini acele volume grele şi frumos legate şi ne întrebăm, când vom pune în locul Enciclopediilor ungureşti, o Enciclopedie a nouei Românii unite. Era nu numai o constatare şi o părere de rău, în treacăt, ci un fel de legământ, de la începuturile României Noui, de acţiune viitoare în acea direcţie’’.
