Vestea proastă.

La nivel global, stânga susţine, în numele corectării inegalităţilor sociale, un intervenţionism din ce în ce mai agresiv. În acelaşi timp, dreapta susţine protecţionismul în numele protejării capitalului autohton. Ambele politici economice, separat, dar mai ales împreună, duc doar la subdezvoltare.

În România, stânga a îmbrăţişat atât intervenţionismul agresiv cât şi protecţionismul. Din păcate, şi o parte a dreptei susţine acest tip de politică economică.

Vestea bună.

Intervenţionismul + protecţionism sunt doar o etapă. Nu au cum să rămână pe termen lung. Trecerea la etapa următoare, de mai multă libertate economică şi comerţ liber, se va face ori violent (de cele mai multe ori) ori gradual. Dar vom trece la următoarea etapă.

Ce face România?
Aceasta este întrebarea. Cum se comportă România, o ţară săracă, în această perioadă în care ţările dezvoltate implementează politici intervenţioniste şi protecţioniste? Este o dezbatere, dar instinctul/experienţa îmi spune că nu ne permitem să fim nici intervenţionişti şi nici să ridicăm bariere împotriva capitalului străin. Dar mai mult ca oricând trebuie să ne vedem interesul ţinând cont că suntem o economie mică şi săracă.