Constat că este din ce în ce mai greu să spui în public că eşti liberal şi crezi în valorile liberale. A devenit un subiect tabu. De fiecare dată când prezinţi ideile liberale în public eşti imediat etichetat şi atacat. Eşti împotriva pensionarilor, a celor cu venituri mici, a bugetarilor. Sau, una mai nouă, eşti de partea multinaţionalelor.

Nimic din cele de mai sus nu înseamnă să fii liberal. Din contră.

Pentru mine, ca liberal, înseamnă să pot să fac lucruri sau să deschid afaceri fără să cer permisiunea statului. Mai ales unor instituţii ale statului, unele dintre ele de forţă. Dacă vreau să-mi deschid un service auto, o gogoşerie, o frizerie, nu vreau să mă întrebe statul de ce şi să-mi pună o mie de reguli. Este mult mai simplu şi mai eficient să laşi reglementarea şi supravegherea să fie făcute de cei ce lucrează efectiv în domeniu şi au şi cea mai bună expertiză (asociaţii profesionale, de exemplu).

Reglementarea impusă de stat înseamnă costuri mai mari şi, implicit, preţuri mai mari pentru fiecare dintre noi. În spatele fiecărei reglementări stă o licenţă care costă bani. Aici vorbim de taxe nefiscale care trebuie să dispară. În plus, încurajează birocraţia şi şpaga.

Nu vreau să plătesc mai mult pentru repararea maşinii, o tunsoare, o gogoaşă, sau o maşină din Germania doar pentru că statul mă forţează. Statul care mă face să plătesc mai mult pentru că mă “protejează”, se asigură că numai cei care au licenţă şi sunt aprobaţi de stat pot să mă tundă, să-mi vândă o gogoaşă sau să-mi repare maşina (fără să se gândească că aşa eu plătesc mai mult).

Pentru mine, definiţia de liberal este exprimată de “laissez faire, laissez passer”.

Bunăstarea este creată de pieţe libere. Mai întâi produci şi după aceea se distribuie cât mai uniform la toată lumea.

Şi mai cred în ceva ca liberal. În egalitatea de şanse.

Pentru toate astea trebuie să ai CURAJ!!! Se poate!! Au facut-o şi alţii.

Tom Paine în 1776 - “We have it in our power to begin the world over again.”