Divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea unuia dintre soţi sau atunci când continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, toate aceste situaţii fiind reglementate de noul Cod Civil. În plus, legislaţia autohtonă prevede că soţii au de ales între mai multe variante atunci când decid să se despartă: divorţul administrativ, care presupune desfacerea căsătoriei de către ofiţerul stării civile, divorţul la notar, cel în instanţa de judecată, precum şi divorţul la mediator. Află ce procedură trebuie urmată în fiecare dintre cazuri, ce costuri implică procedurile şi cum se realizează partajul bunurilor comune.

Divorţul este reglementat de noul Cod Civil la Capitolul VII, "Desfacerea căsătoriei", care stabileşte că divorţul poate avea loc în următoarele situaţii:
- prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
- atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
- la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
- la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Actul normativ prevede, totodată, că soţii au de ales între mai multe variante: divorţul administrativ, care presupune desfacerea căsătoriei de către ofiţerul stării civile, divorţul la notar, cel în instanţa de
judecată, precum şi divorţul la mediator.

"În alegerea tipului de divorţ contează, însă, mai puţin motivele de divorţ, cât situaţia concretă a părţilor, dacă aceştia au sau nu minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi", a precizat avocatul Colţuc Marius Vicenţiu.

Conform acestui act normativ, procedura administrativă presupune adresarea unei cereri de divorţ, de către ambii soţi, ofiţerului de stare civilă de la locul încheierii căsătoriei sau de la ultimul domiciliu comun al soţilor. Divorţul la starea civilă se poate încheia doar dacă soţii nu au copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.

În ceea ce priveşte divorţul în faţa notarului public, acesta se va realiza dacă soţii convin de comun acord asupra tuturor aspectelor ce privesc desfacerea căsătoriei, aspecte referitoare la: numele de familie pe care să îl poarte după divorţ exercitarea autorităţii părinteşti obligatoriu de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
În plus, spre deosebire de divorţul la starea civilă, divorţul la notar se poate încheia chiar şi dacă există copii minori.

Notarul va îndruma soţii să se adreseze instanţei şi în cazurile în care aceştia nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ sau dacă nu reuşesc să stabilească de comun acord contribuţia fiecăruia la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor.

Important! Soţii nu pot ataca decizia ofiţerului de stare civilă sau a notarului public de a refuza să încheie divorţul: "Impotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevazut de lege", se precizează în NCC.

Atât în procedura administrativă, cât şi în cea desfăşurată în faţa notarului public, părţile vor depune personal cererea (prin excepţie, în faţa notarului public şi prin mandatar cu procură autentică), se va acorda un termen de reflecţie de 30 de zile, termen la care părţile se vor prezenta personal şi se va verifica menţinerea consimţământului liber şi neviciat al soţilor în desfacerea căsătoriei.

Instanţa de judecată, singura variantă pentru soţii care nu se înţeleg

În cazul în care soţii nu sunt de acord cu divorţul, singura variantă pentru desfacerea căsătoriei rămâne instanţa de judecată. Motivele de divorţ sunt prevăzute de noul Cod Civil:

- atunci caâd, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
- la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Mai mult chiar, după cum explică avocatul, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.

În schimb, dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, menţionează Gabriela Gerber.

Atunci când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei. "În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi
durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului", punctează specialistul.

Nu în ultimul rând, atunci când divorţul este cerut pentru că starea sănătăţii unuia dintre soţi face imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va administra probe privind existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa divorţul, fără a face menţiune în hotărâre despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

Cum se realizeaza partajul bunurilor?

În ceea ce priveşte partajul bunurilor comune ale soţilor, acesta va putea fi făcut fie odată cu divorţul, fie ulterior, după obţinerea certificatului de divorţ sau rămânerea definitivă a sentinţei de divorţ, după cum a menţionat Gabriela Gerber.

Conform noului Cod Civil, regimul matrimonial încetează între soţi încă din momentul depunerii cererii de divorţ sau, în cazul divorţului prin acord, de la data separaţiei în fapt a soţilor, dacă se solicită aceasta.

Ca şi act juridic, soţii vor încheia actul de lichidare a regimului matrimonial, cu respectarea formelor cerute de lege, urmat, la libera lor apreciere, de partajul bunurilor comune şi de regulariarea datoriilor, însă încetarea propriu-zisă a regimului matrimonial nu va mai fi condiţionata de acesta.

"Partajul va putea fi cuprins şi într-un eventual acord de mediere sau într-o tranzacţie depusă şi semnată în faţa judecătorului investit cu soluţionarea cauzei", a declarat avocatul.

Care este cea mai "ieftină" variantă de divorţ?

Potrivit avocatului Colţuc Marius Vicenţiu, cele mai mici costuri sunt cele ale divorţului pe cale administrativă în faţa ofiţerului de stare civilă.

Pentru celelalte două variante, cea a divorţului la notar şi cea a divorţului în instanţă, costurile sunt variabile în funcţie de onorariul notarului şi al eventualului avocat angajat să reprezinte soţii în instanţă.

În plus, în faţa instanţei se vor achita şi taxe judiciare de timbru. Mai precis, potrivit OUG nr. 80/2013, tarifele taxei judiciare de timbru sunt diferite, în funcţie de motivele divorţului prevăzute de Codul Civil la art. 373:

Art. 373. - Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Astfel, în cazul în care cererea de divorţ este introdusă prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ, taxa judiciară de timbru va fi de 200 lei.

Preţul taxei va fi mai mic, de 100 lei, atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Tot 100 lei costă taxa pentru cererea de divorţ a unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani.

Actul normativ stabileşte, de asemenea, ca pentru cererea introdusă de unul dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, tariful taxei judiciare de timbru va fi de 50 lei.

Acelaşi tarif, 50 lei, se aplică pentru cererea privind acordarea despăgubirilor sau pentru stabilirea prestaţiei compensatorii.

În ceea ce priveşte cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divorţ şi care au ca obiect stabilirea locuinţei copilului, exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, dreptul părintelui sau al altor persoane decât părinţii de a avea legături personale cu copilul, locuinţa familiei, actul normativ publicat recent prevede un tarif de 20 lei pentru fiecare cerere.