Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg s-a pronunţat marţi, 8 noiembrie 2016, asupra cererii (nr. 41468/10) formulate de Mircia Gutău (Dosarul Gutău vs. România) de constatare a încălcării legislaţiei europene şi a drepturilor omului în procedura de judecare a dosarului în urma căruia a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare pentru mită la cererea procurorilor DNA. Curtea a considerat cererea admisibilă, constatând o încălcare a articolului 6, paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În motivare, Curtea apreciază, la paragraful 22, că petentul Gutău a fost condamnat fără audierea martorilor în apel, deşi a invocat lipsa infracţiunii şi inadvertenţa unor aspecte din declaraţiile martorilor, trebuind să fie reaudiaţi, chiar dacă au fost audiaţi în faţa primei instanţe.
În paragraful 23, Curtea apreciază că instanţa de apel, deşi ierarhic superioară, trebuia să verifice dacă cererea de achitare a fost deplin verificată de instanţa de fond şi că era obligată ea însăşi să se pronunţe pe ea, trebuind să analizeze complet cererea de nevinovăţie prin prisma administrării unor dovezi corespunzătoare.
Lumea Justiţiei arată că, după ce-a fost achitat la fond şi la apel, Mircia Gutău a încăput pe mâna unui complet alcătuit din Livia Stanciu, Vasili Alixandri şi Ana Hermina Iancu. Preşedintă de complet, Ana Hermina Iancu, deşi a făcut opinie separată, n-a putut contracara decizia Liviei Stanciu, dar şi a judecătorului Vasili Alixandri.
În paragraful 26, Curtea arată că dovezile administrate la Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia justificau achitarea petentului Gutău, în timp ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a avut date noi pentru a hotărâ condamnarea pentru corupţie, în lipsa altor probe decât cele administrate la instanţele de judecată inferioare.
În paragraful 27 din hotărâre se arată că, prin reevaluarea declaraţiilor date de martori anterior fără reaudierea lor la ICCJ şi lămurirea aspectelor care să conducă la o condamnare la închisoare cu executare reprezintă o încălcare semnificativă a dreptului la apărare, pe cale de consecinţă, la un proces echitabil.