Experienţele crizelor din Mexic, Asia, Suedia au fost ignorate de conducerea BNR în 2008. Am arătat răspunsul băncii centrale. Am arătat ce spune teoria şi ce arată modelele indiferent de teoria pe care o au la bază - reacţia economiei la un şoc de politică monetară este negativă. Intuiţia ne spune acest lucru şi nimic nu s-a schimbat de la David Hume şi până astăzi (da, puţin pe margine) - când scoţi bani din economie/creşti dobânzile, economia suferă.
Nu neg că în 2008 erau momente dificile. De panică. Dar aici vorbim de oameni cu experienţă. Ei sunt “piloţii” economiei şi ne aşteptam de la ei să nu se piardă în astfel de momente. De aceea le oferim, ca societate, tot felul de beneficii. Nu am vrea ca, în cazul unei defecţiuni tehnice, un pilot de avion să se piardă cu firea sau să devină orgolios. Aşa şi aici. Este nevoie de o atitudine calmă.
Şi atunci mă întreb - ce scenarii i-au fost prezentate guvernatorului şi conducerii BNR ca reacţii la retragerea lichidităţii din piaţă? Aşa, pentru cultura dumneavoastră, reacţia BNR, până la retragerea agresivă a lichidităţii, a fost similară cu cea a ţărilor din Asia sau cea a Mexicului. În primul rând, încerci să calmezi pieţele, le spui că nu înţeleg, acel deficit de cont curent nu este mare, economia este sănătoasă etc. După aceea încerci să laşi moneda să se deprecieze, să vezi unde merge. Iar după aceea te panichezi şi creşti dobânzile. Dobânzile mai mari îţi asigură oprirea deprecierii, dar nu fac nimic în a opri recesiunea. Din contră, o agravează.
Revenind. Este important de înţeles, şi numai când se vor face publice transcripturile discuţiilor din 2008 (aşa cum a făcut şi FED acum câţiva ani), care a fost raţionamentul pe care s-a bazat conducerea BNR când a ales să retragă lichiditatea. Ce scenariu au luat în considerare? Avem frânturi pe ici pe colo şi se pare că banca centrală credea că economia atunci era într-o perioadă de supraîncălzire. Dar această teorie ignoră informaţii oferite de piaţa creditului, dinamica masei monetare, deciziile BNR din ultimele 12 luni. Toate arătau altceva. În plus, nu pot să cred că nimeni din BNR nu a spus nimic despre pericolele unor decizii bazate pe informaţii oferite de “output gap”.
Sau este posibil ca banca centrală să fi crezut că deprecierea se va transfera în preţuri mai mari. Iar se ignoră informaţii aici. Atât contextul cât şi ce se întâmplase cu efectul de “pass-through” (cât din depreciere se tranferă în preţuri) în perioada premergătoare crizei.
Să lăsăm modelele şi ipotezele la o parte. Oricum, majoritatea guvernatorilor nu le folosesc. Niciun model nu estimează foarte bine (sunt indulgent, toate au estimări pentru viitor cu marje de eroare foarte mari). Dar este nevoie de ele, le folosim, le folosesc şi eu, asta este. Dar, în realitate, rolul lor este mai mult de analiză ex-post (da, ştiu, cei care modelează au altă poveste, dar realitatea le-o infirmă zilnic). Deciziile de politică monetară, vrem nu vrem, implică o doză foarte mare de subiectivism. Eu îi spun subiectivism, guvernatorul îi spune artă. Sigur l-aţi auzit de foarte multe ori spunând că politica monetară este o artă. Asta înseamnă că deciziile au la bază percepţia celor care conduc banca centrală asupra modului cum funcţionează economia. Cum reacţionează la şocuri şi mai ales la cel de politică monetară.
Putem să găsim informaţii despre cum gândea guvernatorul în acele momente în discursul din Parlament sau în alte prezentări. Dar de ce să încercăm să ghicim când există deja transcripturile şedinţelor de politică monetară? Nu se discută strategia nucleară a ţării în acele şedinţe. Se discută informatţile pe care le are “board-ul despre economie”, se discută scenarii şi se ia o decizie în aşa fel încât să se facă ” asigurarea stabilităţii preţurilor pe termen mediu într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile.” Dacă acesta este obiectivul final când iei o decizie, de ce trebuie să te ascunzi?
În concluzie, în 2008, economia a intrat puternic în recesiune. Ipoteza avansată de mine, pe care o susţin cu datele BNR, INS, teorie, modele şi istorie, este simplă - reacţia băncii centrale a făcut recesiunea mai dură şi mai lungă. Da, economia intra în recesiune şi fără intervenţia BNR. Dar nu asta discutăm. Discutăm reacţia BNR în context, efectul pentru economie şi ce este subliniat în paragraful anterior, care reprezintă esenţa a ceea ce spunea Friedman în 1968 în “Rolul politicii monetare”. Pentru a elucida acest mister, trebuie să vedem transcript-ul şedinţelor din acea perioadă. Simplu.
P.S. Cam asta este tot despre 2008. Nu ştiu, poate mă ajută cineva să găsesc o cale legală ca să am acces la acele transcripturi ca sursă pentru o carte. Eu zic că este important. În rest, BNR rămâne banca centrală care ţinteşte inflaţia, dar nu crede că este ok să o evaluezi relativ la inflaţie. Ţara lui Păcală.
