În 2008, BNR a aruncat economia în recesiune şi criză. Am explicat de câteva ori până acum. Nu am reuşit să mă fac înţeles. Încerc din nou.
Pe scurt:
1) BNR a vândut euro şi a cumpărat lei (a redus masa monetară)
2) mai puţini lei au dus la creşterea dobânzilor (cerere şi ofertă, până şi BNR înţelege cum funcţionează)
3) dobânzi mari au descurajat consumul şi investiţiile
4) recesiune şi criză.
Mai simplu nu se poate. Bineînţeles că BNR poate să vină şi să arunce cu populisme (ştiu, acum se plâng, dar sunt maeştri la propaganda populistă de genul “am intervenit în piaţa valutară pentru că trebuia să protejăm grupul X sau Y din economie”). Prostii, protejezi un grup şi distrugi altul. Nu există intervenţie discreţionară a unor funcţionari în economie neutră. Toate distrug atât pe termen scurt cât şi pe termen lung (am mai arătat cum, iar dacă nu este clar o mai fac).
BNR nu are cum să nege relaţia inversă dintre dobânzi şi economie. Ar însemna să nege modul prin care ne spune că influenţează economia pe termen scurt - dobânzile mici stimulează economia, iar dobânzile mari o încetinesc.
O să-mi spuneţi că este drum lung de la încetinire la recesiune. Este. Dar băncile centrale nu dublează dobânzile în economie peste noapte. Lucrează cu cel mult un punct procentual. Până şi BNR are studii care arată că o creştere cu un punct procentual a dobânzii de politică monetară se transferă în totalitate în economie în mai puţin de 12 luni şi influenţează negativ creşterea economică (Transmisia ratelor dobânzilor în România. Estimări recente şi comparaţii regionale-Raluca Enache, Răzvan Radu).
Ca să nu existe dubii, BNR spune “în timp ce dobânzi mai ridicate stimulează economisirea, inhibând pe termen scurt consumul şi investiţiile”. Ce cuvânt frumos “inhibând”, nu-i aşa? Politica monetară “inhibă creşterea economică când creşte dobânzile” sună mult mai bine decât “politica monetară afectează negativ creşterea economică”. Dar şi aici şi în studiul prezentat mai sus vorbim de creşteri ale dobânzii de politica monetară gradual, cu cel mult un punct procentual la câteva luni.
Dar, în 2008, BNR a crescut dobânzile la ceruri. Şi aici apare populismul BNR. Populismul şi propaganda. BNR încearcă să vă convingă că, deşi o creştere de dobândă cu un punct procentual “inhibă” creşterea economică, o creştere a dobânzilor de la 10% la 100% nu influenţează negativ economia. În 2008, dobânzile la credite noi şi existente, lei şi euro, s-au dublat, iar BNR ne spune senin că acest lucru nu a aruncat economia în recesiune. Nu. De vină au fost speculatorii, străinii, Moş Gerilă şi alte personaje imaginare, dar nu BNR.
Ca să închei, teoria economică, întreaga strategie de politică monetară a BNR, analizele empirice ale BNR şi datele din economie arată un singur lucru - dobânzile mari afectează negativ creşterea economică. Iar când dublezi dobânzile neaşteptat, în timp ce economia globală este în recesiune, singurul rezultat posibil este recesiunea şi criza economică. Putem să discutăm despre ce a “motivat” BNR să crească dobânzile în economie în 2008, dar nu avem ce să discutăm despre efecte - dobânzile mari au aruncat economia în recesiune şi în criză. Restul nu este istorie, pentru că plătesc pentru acele decizii şi generaţiile viitoare, nu doar noi.
