Pe 8 august, guvernatorul spunea că acceptă critica, dar nu acceptă “acuze”. De exemplu, spunea domnia sa, cei care spun (or mai fi şi alţii, nu numai eu) că BNR nu şi-a îndeplinit mandatul nu critică, ci acuză. Guveratorul are modalităţi diferite de a dialoga cu criticii şi cu acuzatorii.
Ideea este simplă. Guvernatorul spune că în mandat nu scrie nimic de ţinerea inflaţiei, doar despre stabilitatea preţurilor. Aşa este. Dar domnia sa omite să spună că ţintirea inflaţiei reprezintă ce înţelege societatea prin stabilitatea preţurilor pe termen mediu. Ţinta este ceea ce societatea crede că este optim pe termen mediu şi prin această ţintă se responsabilizează banca centrală. Astfel, eu când critic banca naţională că nu şi-a îndeplinit mandatul o fac în conformitate cu obiectivele asumate de aceasta. Nu acuz, critic. Acuzaţii, de multe ori similare cu un proces de exorcizare, vin din partea guvernatorului şi a oamenilor acestuia. Aşadar, guvernatorul poate să explice de ce ratează ţinta şi poate are argumente, dar nu poate să spună niciodată că politica monetară sau performanţa băncii centrale nu se evaluează relativ la această ţintă.
După ce ascultaţi ce spune domnia sa, citiţi ce scrie în raportul anual publicat de BNR atunci când vorbeşte despre politica monetară (adică o autoevaluare). O să vedeţi că BNR se autoevaluează relativ la ţintă. Nebunie curată, nu?
“Potrivit statutului său, Banca Națională a României are ca obiectiv fundamental asigurarea și menținerea stabilității prețurilor… În contextul anului 2015, politica monetară a vizat asigurarea revenirii pe termen mediu a ratei anuale a inflației la nivelul țintei staționare de inflație de 2,5 la sută ±1 punct procentual – compatibilă cu definiția stabilității prețurilor în economia românească.” (ultima parte este exact ce ne trebuie şi surprinde ce spuneam şi eu).
Dar guvernatorul uită de statut/mandat când vorbeşte de obiective alese aleator şi fără să aibă mandatul nostru - stabilitate financiară şi stabilitatea cursului (nu ştiu ce înţelege prin stabilitate). Nu scrie niciunde în tot statutul că BNR are alt obiectiv în afară de “preţuri stabile”, iar aici ştim ce înseamnă “stabil” pentru că avem ţintirea inflaţiei.
Din punctul meu de vedere, este foarte periculos ca banca centrală să se joace astfel. Dacă vrea să se ocupe de alte obiective, trebuie să schimbe legea. Până atunci, intervine în economie fără să aibă mandatul nostru, care a fost foarte clar - un singur obiectiv, nu trei. Iar dacă vrea trei obiective trebuie să definim foarte clar ierarhia. Stabilitatea preţurilor trebuie să rămână obiectivul dominant în orice situaţie. Altfel permitem şi mai mult băncii centrale să-şi folosească puterea în scopuri politice sau personale.
