Spiritul şi entuziasmul generaţiei tinere de intelectuali preocupată de ceea ce a însemnat cultura şi civilizaţia dacică a dat recent poate cele mai spectaculoase roade din ultimele decenii. Şi asta într-un mod cât se poate de fericit pentru Vâlcea, pentru că vorbim de material arheologic nepreţuit, recoltat în urma săpăturilor efectuate în şantierul de la Buridava dacică (Ocniţa, Ocnele Mari, Vâlcea), material care, după cercetarea ştiinţifică de rigoare, va rămâne în patrimoniul Muzeului Judeţean Vâlcea! Reţinuţi, aşa cum este orice arheolog conştient de valoarea ştiinţifică inestimabilă a descoperirii, dar şi de titanica trudă de laborator ce urmează, cercetătorii au dezvăluit totuşi publicului larg două dintre rezultatele relevante ale recentelor săpături: identificarea primei necropole dacice din perioada clasică – tema de fond şi un rhyton din sticlă, ca element de detaliu. Descoperirile au o importanţă deosebită pentru că redeschid discuţiile, în comunitatea ştiinţifică şi nu numai, asupra problematicii ritului şi ritualului funerar la geto-daci şi vor rescrie o pagină din ceea ce înseamnă cultura şi civilizaţia dacică.

Parteneriat excelent între cercetătorii Universităţii din Piteşti şi specialiştii Muzeului Judeţean Vâlcea

Aflată pentru al cincilea an consecutiv în şantierul arheologic din situl Buridava dacică, echipa de cercetători a Universităţii din Piteşti, condusă de conf. univ. dr. Constantin Augustus Bărbulescu (totodată şi decan al Facultăţii de Ştiinţe Socio – Umane din cadrul instituţiei amintite) a reuşit identificarea primei necropole dacice din perioada clasică (sec. I a. Chr. – I p. Chr.). Prin perioada clasică a civilizaţiei dacice, specialiştii delimitează în timp etapa care a început odată cu domnia regelui Burebista şi s-a încheiat cu domnia lui Decebal şi cu transformarea Daciei în provincie a Imperiului Roman (106 d. Hr.). Şi anul acesta, cercetătorii au stabilit perimetrul noilor săpături în urma consultărilor cu specialiştii Muzeului Judeţean Vâlcea, directorul instituţiei, dr. Claudiu Tulugea confirmând acest lucru. “Sunt convins că rezultatele de anul acesta consolidează excelentul parteneriat pe care îl avem cu Muzeul Judeţean Vâlcea, iar campanile din anii următori vor evidenţia aspecte importante din ceea ce înseamnă viaţa spirituală a dacilor”, a subliniat colaborarea perfectă cu arheologii vâlceni şi Constantin Bărbulescu.

Opt morminte cu resturi cinerare umane şi obiecte de inventar nepreţuite din punct de vedere ştiinţific

“Credem noi că este una dintre cele mai importante descoperiri arheologice, mă feresc să spun o perioadă, dar din ultimii ani în mod cert. Pentru a mă face înţeles, mă voi referi la ceea ce înseamnă prima necropolă dacică din perioada secolelor întâi ante şi întâi post Christum. Cercetarea noastră a presupus trasarea a două secţiuni într-o zonă în care nu se făcuseră până acum cercetări arheologice. Ea aparţine ansamblului mare al sitului arheologic Buridava, iar în cele două secţiuni am reuşit să identificăm un număr de zece morminte, din care opt sunt bine conservate. Momentan prezentăm unul singur. Acest mormânt are o structură de piatră, este de formă patrulateră în principiu. Există altele care sunt de formă ovală. În mijlocul acestei structuri regăsim intactă o altă structură, tot de piatră, care nu a depăşit 57-60 de centimetri în diametru. În interior au fost găsite resturile cinerare umane. Mai aşteptăm încă o analiză antropologică, dar suntem convinşi că nu sunt animale şi de nicio altă natură nici în cazul acestui mormânt şi nici în celelalte. Împreună cu aceste resturi umane a existat un inventar pe care-l regăsim în aproape toate celelalte morminte, un inventar care ne permite să datăm efectiv necropola din ultimii 25 de ani ai secolului unu înainte de Hristos, până la războaiele dacice (101-102, 105-106 d. Hr. – n.r.)”, a explicat tânărul arheolog Constantin Augustus Bărbulescu, responsabil ştiinţific al şantierului de la Ocnele Mari.

Muzeul Judeţean Vâlcea va deţine un obiect ce se mai găseşte expus doar în New York, Berlin, Roma şi Londra

În prezentarea preliminară a descoperirilor de la Buridava, a fost evidenţiat şi un rhyton. Rhytonul este un vas conic, având vârful curbat, în forma unui corn de animal, confecţionat în general din metal sau ceramică. În antichitate, el era folosit de greci şi romani (dar nu numai, după unii istorici) la ceremonii precum libaţiile. În acest caz, ritualul consta în gustarea şi apoi vărsarea dintr-un astfel de vas umplut cu vin, lapte sau alte licori, ca omagiu adus unei zeităţi. În cazul celui de la Buridava, însă, vorbim despre un rhyton fabricat din sticlă. Cu sfiala specifică breslei în faţa unei descoperiri de asemenea valoare, arheologii care cercetează cu meticulozitate situl Buridava sunt de părere că obiectul ar fi provenit în zona dacică de la Sud de Carpaţi dintr-un import de filieră romană. Originea plăsmuirii ar putea fi zona Estică a Mediteranei, această teorie pornind de descoperiri anterioare. “După ce m-am consultat cu mai mulţi specialişti din ţară, noi credem că acest obiect este un unicat şi mă bucur că acest unicat am avut şansa să-l găsim aici. Este un rhyton din sticlă, de secol unu post Christum, un import fie din atelierele nord-italice, fie din cele mediteraneene orientale, vorbesc de zona Orientului apropiat. Astfel de obiecte, întregi în cazul celorlalte, întregibil în cazul celui descoperit de noi, se mai găsesc doar în patru mari muzee din lume. Pot spune că mă bucur că Muzeul Judeţean Vâlcea va deţine în patrimoniu un obiect unicat cred, în România, în clipa asta. Din ce ştiu eu, astfel de obiecte se mai găsesc la New York, Berlin, Roma şi Londra”, a mai spus Constantin Augustus Bărbulescu.

Termeni precum dacii “buridavensi” sau “buridavensoi” au devenit de evitat, cercetarea arheologică surprinzând o uniformizare a ethosurilor la nordul Dunării

Potrivit lui Constantin Bărbulescu, perioada de timp delimitată de începutul domniei lui Burebista şi înfrângerea lui Decebal de către romani, cu transformarea Daciei în provincie a Imperiului, este considerată clasică pentru că cercetarea arheologică a surprins o uniformizare culturală, socială, materială a tuturor ethosurilor dacice de la nordul Dunării. Istoricul a ţinut să corecteze o serie de expuneri inexacte, exagerate, ori chiar bazate pe mistificări, care găsesc din păcate audienţă majoră în spaţiul public, în special prin intermediul promovărilor online ce devin virale. “Folosesc prilejul să amintesc faptul că ar fi indicat ca atunci când vorbim de epoca clasică a civilizaţiei geto-dacice să evităm a folosi termeni precum triburi dacice, buridavensi, albocensi etc. De exemplu, expresia dacii buri nu este tocmai corectă şi trebuie evitată. Toţi marii specialişti, şi îi amintesc aici doar pe Mircea Babeş şi Valeriu Sârbu, care s-au ocupat cu analiza şi cercetarea problemelor de rit şi ritual funerar la daci, considera că pentru etapa clasică avem de-a face cu un rit şi ritual funerar cu caracter discret. De aici lipsa necropolelor. Astăzi (miercuri, 31 august – n.r.) suntem în măsură să vă prezentăm prima necropolă dacică din acest interval temporar. Descoperiri cu caracter culturic, ritual, depuneri funerare în spaţialitatea dacică există, spre exemplu la Hunedoara, Grădina Castelului, dar, aşa cum afirma şi reputatul cercetător V. Sârbu, nu putem vorbi de o necropolă. Cercetarea noastră, mai subliniez, a vizat o zonă neatinsă de cercetările efectuate de profesorul Dumitru Berciu şi de echipa sa”, a adăugat profesorul Bărbulescu.

Scandalizant! Statul român premiază detectoriştii, dar pune piedici cercetătorilor profesionişti!

Toţi cercetătorii şi voluntarii prezenţi la Ocnele Mari cu prilejul istoricei prezentări de miercuri au ţinut să tragă un nou semnal de alarmă şi să roage autorităţile să le fie alături în combaterea fenomenului cunoscut sub termenul popular “detectorist”. Fenomenul se referă la aşa zişi arheologi amatori care folosesc echipamente moderne de scanare a solului şi de cele mai multe ori scormonesc după artifacte chiar în situri arheologice sau zone de protecţie a acestora, deşi acest lucru este ilegal. Scopul activităţii acestora este în general pur lucrativ, fiind vizate câştiguri materiale imediate (Statul român premiază donarea descoperirilor), fără grija de a nu periclita starea fizică a obiectelor sau perimetrele de cercetare. De multe ori chiar fără a notifica şi solicita intervenţia specialiştilor, aşa cum prevede legea. “Spre norocul nostru, mormântul descoperit la Buridava nu a fost deranjat de factorii naturali sau de căutătorii de comori. Renumiţi azi şi cunoscuţi sub apelativul de detectorişti, lăudaţi de statul român, de presă, pentru descoperirile «senzaţionale», recompensaţi... Dar care strică ceea ce noi numim context cultural, arheologic şi istoric. Orice obiect scos din context are doar o valoare pecuniară, pierdem astfel identitatea noastră. Chiar am citit recent un articol de presă intitulat «Căutătorii de comori mai eficienţi decât arheologii»!”, a completat Constantin Augustus Bărbulescu.
Deşi organizatorii conferinţei de presă nu au amintit şi asta, sursele noastre ne-au confirmat că abia de curând, dar după eforturi birocratice demne de o cauză mai bună, cei de la Facultatea de Ştiinţe Socio–Umane din cadrul Universităţii din Piteşti au reuşit achiziţionarea unui detector de metale de performanţe relativ decente. Statul român, însă, prin Ministerul Culturii, întârzie scandalizant emiterea autorizaţiilor de folosire pentru instituţie, în timp ce detectoriştii nu întâmpină astfel de dificultăţi.

Ovidiu Udrescu, directorul FJT Vâlcea, participant “trei într-unul” la proiect

Echipa de cercetători a fost formată din: Alexandru Nălbitoru (unicul profesor care predă istorie cu doctorat în arheologie, actualmente având catedra în comuna vâlceană Mihăeşti), Sorin Ilie Cociş, Corneliu Beldiman, Laurenţiu Mecu, Valentin Mocanu (de asemenea profesor de istorie la o şcoală din zona Câmpulung Muscel), dr. Claudiu Tulugea (directorul Muzeului Judeţean Vâlcea), dr. Ion Tuţulescu (Muzeul Judeţean Vâlcea), Carol Terteci (Muzeul Judeţean Vâlcea), Andrei Robert şi din studenţii şi masteranzii Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii din Piteşti, specializarea Istorie.
Pentru o perioadă de o lună de zile, DJST Vâlcea a asigurat masa pentru un număr de 15 tineri voluntari. Aceştia au beneficiat din partea echipei de cercetare de lecţii practice de arheologie, dar şi de seminarii privind istoria locală. Cu sprijinul financiar al DJST, cele două ong-uri de tineret vâlcene partenere vor organiza curând o expoziţie de fotografie care să arate evoluţia şi rezultatele acestui proiect.
Inimosul director al Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Vâlcea, juristul Ovidiu Udrescu, poate fi asemănat zâmbind cu un produs de tipul “trei într-unul” după rolul pe care l-a avut în sprijinirea şantierului arheologic, el fiind şi student în anul al treilea la istorie la Universitatea din Piteşti, dar şi coordonatorul colaborării cu toate “trupele auxiliare” implicate în proiect. “Cercetările de anul acesta au fost posibile datorită unui om extraordinar, care a facilitat un parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret, susţinătorii financiari a ceea ce a însemnat tabăra de la Ocnele Mari. Acesta este domnul Ovidiu Udrescu, care, împreună cu DJTS, Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Vâlcea şi Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Tinerilor Vâlcea, S.C. Kynita S.R.L., S.C. Audiprest S.R.L., au asigurat buna desfăşurare a cercetării”, a încheiat Constantin Augustus Bărbulescu. “Noi ne străduim constant să mobilizăm tineri de aici, din judeţul Vâlcea sau chiar din localitatea Ocnele Mari, să participe şi să asiste practic cum se scrie cu adevărat istoria, până la urmă. Pentru că, în cazul şantierului arheologic Buridava dacică avem, de fapt, un şantier şcoală”, a spus şi Ovidiu Udrescu.

NOTA BENE! Articolul de faţă nu-şi propune să atingă valenţe ştiinţifice decât în măsura în care se poate constitui într-un modest (dar şi onest) reper de popularizare jurnalistică a importantului eveniment ştiinţific.