Echipa de cercetători a Universităţii din Piteşti, care efectuează săpături arheologice în situl dacic de la Buridava, Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, condusă de conf. univ. dr. Constantin Augustus Bărbulescu (responsabilul ştiinţific al şantierului), a făcut recent una dintre cele mai importante descoperiri pentru ceea ce a însemnat cultura şi civilizaţia dacică. Rezultatele sunt unice pentru că au condus la identificarea primei necropole dacice din perioada clasică (sec. I a. Chr. – I p. Chr.).
Primele concluzii vor fi prezentate opiniei publice miercuri, 31 august 2016, ora 16.00, la Primăria Ocnele Mari, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 35, Sala de Şedinţe. Echipa a fost formată din Alexandru Nălbitoru, Sorin Ilie Cociş, Corneliu Beldiman, Laurenţiu Mecu, Claudiu Tulugea (Muzeul Judeţean Vâlcea), Ion Tuţulescu (Muzeul Judeţean Vâlcea), Carol Terteci (Muzeul Judeţean Vâlcea), Andrei Robert şi din studenţii şi masteranzii Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii din Piteşti, specializarea Istorie.
“Cercetările arheologice nu ar fi fost posibile fără colegii de la Muzeul Judeţean Vâlcea, la care se adaugă susţinătorii noştri: Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret (DJST) Vâlcea, Fundaţia pentru Tineret Vâlcea (director Ovidiu Udrescu), Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Tinerilor Vâlcea, Primăria şi Consiliul Local Ocnele Mari”, se arată într-un comunicat semnat de Biroul de Relaţii Publice şi Comunicare al Universităţii din Piteşti.
Important centru regional al lumii antice şi înainte, şi după cucerirea romană
Buridava dacică este o aşezare situată în apropierea Văii Cosota şi a Pârâului Sărat, într-o mică depresiune denumită de localnici “Fundătura Cosotei”. În secolul al III-lea Î.Hr, aici s-a format şi dezvoltat o comunitate numeroasă şi bine închegată, aparţinând tribului geto-dac buridavensoi. Aşezarea fortificată (sau cetatea, Buri-dava) a fost întemeiată şi locuită de dacii buridavensoi care exploatau sarea în minele din zonă, printre alte îndeletniciri ei ocupându-se şi cu olăritul, creşterea animalelor şi a albinelor, potrivit specialiştilor. Fructificând inteligent relieful, majoritatea fortificaţiilor militare constau în ziduri (maluri) de pământ, întărite cu palisade (ziduri de lemn) şi turnuri, acesta fiind motivul pentru care astăzi nu mai pot fi observate rămăşiţe ale acestora decât dacă ar fi reconstituite replici. După cucerirea romană, aşezarea a fost distrusă şi reconstruită una nouă, evidenţiată de specialişti sub numele de Buridava romană, la aproximativ 7 km spre est, pe malul Oltului (actualmente satul Stolniceni, aparţinând administrativ de Râmnicu Vâlcea). Noua aşezare a avut una dintre cele mai numeroase populaţii ale vremii, fortificaţii militare importante, instituţii administrativ-culturale, terme, dar şi un mic port pe malul bătrânului Alutus pentru continuarea transportului sării pe plute spre Dunăre şi, de acolo, mai departe, în restul Imperiului Roman.
Primele cercetări arheologice sistematice au debutat în anul 1961, fiind conduse de către prof. D. Berciu (Institutul de Arheologie Bucureşti) şi P. Purcărescu (directorul Muzeului Orăşenesc Rm. Vâlcea), după ce punctul fusese semnalat de învăţătorul Gh. Moşteanu în anul 1958. Aceste cercetări s-au concentrat iniţial în Valea Bradului, pe latura de sud a dealului Cosota.
