Relaţiile comerciale dintre CET Govora şi USG continuă să fie tensionate. După mai multe runde de negocieri, conducerile celor două societăţi de pe platforma chimică din Râmnicu Vâlcea încă nu au ajuns la un acord în ceea ce priveşte preţul de furnizare a aburului industrial pe care CET îl livrează Uzinelor Sodice. „Ce să înţelegem? Că o firmă privată, o firmă cu capital străin, trebuie să plătească mai puţin decât plăteşte populaţia? Că trebuie să plătească mai puţin decât plăteşte o companie a statului român aflată şi în insolvenţă? Întotdeauna şi în toată lumea, chiar şi în Polonia, agentul termic este subvenţionat pentru populaţie, nu pentru industrie. Industria trebuie să plătească preţul corect, preţul pieţei. Eu nu le-am cerut preţul meu de cost, care este 130 de lei, cel mai mic cost de producţie dintre cele ale CET-urilor care au mai rămas în România. Apoi, aburul, agentul termic pe care îl livrăm populaţiei din municipiul Râmnicu Vâlcea, din Călimăneşti, din Govora, este identic, are aceleaşi proprietăţi cu aburul pe care îl livrăm Uzinelor Sodice Govora. Al populaţiei nu e mai şmecher, nu e mai deştept, nu aleargă mai repede. Este identic, are aceleaşi proprietăţi, de 6, respectiv de 13 bari. De ce o societate, care face parte dintr-un grup industrial cu aproape un miliard de euro cifră de afaceri, cu patru combinate în Germania, Polonia şi în România, să fie la nesfârşit subvenţionată?”, a declarat Remus Borza, administratorul judiciar al CET, în cadrul unei emisiuni de la televiziunea Vâlcea 1.
Deşi spune că îşi doreşte să rezolve aceste divergeţe în beneficiul ambelor societăţi, administratorul judiciar de la CET Govora a precizat şi că, dacă ar fi să aleagă între falimentul CET şi cel al Uzinelor Sodice, îl preferă pe cel al firmei cu capital polonez. „Prefer să fiu etichetat groparul USG. Decât groparul CET-ului. Hai să nu fim atât de ipocriţi! Consecinţele unui faliment al CET-ului sunt ireparabile, sunt apocaliptice, sunt devastatoare în primul rând pentru populaţie. Nu mi-am dorit niciodată, nu-mi doresc nici azi falimentul Uzinelor Sodice, dar dacă se închide USG-ul pleacă 500 de oameni. Nu e un capăt de ţară! Vâlcea are o dinamică economică, comercială chiar foarte bună. Această forţă de muncă se absoarbe în şase luni de zile. Statul nu pierde nimic pentru că timp de 10 ani de zile Uzinele Sodice au fost numai pe pierdere. Nu au plătit un leu bugetului de stat, deşi au beneficiat de facilităţi fiscale acordate de statul român la privatizare, beneficiază şi astăzi de o reducere cu 85 la sută a cotei de certificate verzi, a beneficiat timp de 10 ani de o subvenţie a materiei prime, aburul industrial. Şi asta pentru că, în fiecare an, ei şi-au externalizat profitul”, a mai adăugat Borza.
Tensiunile comerciale dintre cele două companii au izbucnit în urmă cu aproximativ două săptămâni, după ce administratorul judiciar al CET a notificat Uzinele Sodice Govora privind denunţarea contractului de furnizare a aburului industrial începând cu 1 august 2016. Punctul culminat al litigiului dintre cele două societăţi a fost atins însă săptămâna trecută, când Ciech Chimical Group a apelat la instanţă pentru a-l determina pe administratorul judiciar al CET să le furnizeze aburul în aceleaşi condiţii contractuale până în 2017. Pe relaţia contractuală cu USG, CET Govora a livrat constant, înperioada 2006-2016, abur industrial la un preţ de 78 lei Gcal, mult sub preţul de cost care este de 130 lei Gcal, şi chiar sub preţul reglementat de ANRE, de 106 lei Gcal. Astfel, CET Govora a înregistrat pierderi prin raportare la indicele de inflaţie de 39 milioane euro, respectiv 30 milioane euro, ca diferenţă între preţul reglementat de ANRE şi preţul contractual, şi 64 de milioane euro ca diferenţă între preţul de cost şi preţul contractual.
