Banca centrală a fost debitor net (arunca cu bani în economie mai repede decât putea economia să-i folosească) în perioada 2004-2008 (octombrie). În perioada 2008 (octombrie)-2012, BNR a devenit creditor net al economiei (a scos aşa de multă lichiditate din piaţă în 2008 încât economia plătea dobânzi mari doar să aiba acces la lichiditate pe termen foarte scurt).
Unde este coincidenţa, prostia sau manipularea? Descrierea de mai sus arată prociclicitatea politicii monetare (să fie doar o coincidenţă, prostie sau manipulare?). Arunca cu bani în economie în perioada de boom şi a scos banii din economie în perioada de recesiune când era nevoie de ei mai mult pentru supravieţuire, nici nu mai vorbim de creştere.
În perioada de boom, BNR raporta pierderi care erau acoperite din fonduri de rezervă sau profituri viitoare (teoretic nu trebuiau să existe bonusuri, dar nu este clar din rapoartele BNR dacă în această perioadă s-au acordat bonusuri de performanţă sau nu). DAR în perioada de recesiune BNR a raportat profit, (exact din octombrie 2008 devine creditor net după ce a scos lichiditatea din piaţă şi dobânzile au ajuns la cer - coincindenţă, prostie sau manipulare?) şi, în timp ce economia murea, şomajul creştea etc. la BNR se transferau 10% din profit pentru bonusuri. Legea permite acest lucru. Nu aici este problema. Problema este că tu, banca centrală, eşti creditor net, scoţi bani din piaţă, tocmai în recesiune. Ai o groază de studii, chiar unele cu autori interni, care arată efectul creşterii dobânzilor pentru economie (negativ), şi nu este un efect calculat în contextul unei recesiuni. Şi totuşi tu ridici dobânzile la cer, ştiind cu certitudine că economia o să fie influenţată negativ.
Ce rămâne de făcut? Trebuie arătată, din nou pentru că eu tot am arătat, dar văd că încă nu este clar, contribuţia băncii centrale la exagerarea ciclului economic. Cum a pus banca centrală paie pe foc în perioada de boom şi cum a lăsat economia fără lichiditate în perioada de recesiune. Economia ar fi intrat în recesiune şi fără ajutorul BNR, dar banca centrală a făcut ca recesiunea să fie mai mare şi mai lungă.
Cum ar fi fost normal să fie? O politică monetară anticiclică ar fi făcut ca banca centrală să fie net creditor în perioada 2004-2008 (octombrie) şi net debitor în 2008-2012. Dar asta ar fi însemnat ca banca centrală să urmărească un singur obiectiv, ţinta de inflaţie, ceea ce pentru această bancă centrală pare imposibil.
De fapt, este mult mai simplu, ţinta de inflaţie nu a reprezentat niciodată nicio miză. În rapoartele BNR, pierderile sunt “justificate” de “costul” cu reducerea inflaţiei şi nu se menţionează NIMIC de ţinta de inflaţie. BNR spune că obiectivul era reducerea inflaţiei, deşi în România, din august 2005, stabilitatea preţurilor este exprimată prin ţinta de inflaţie care teoretic reprezintă ce vrea societatea. Lăsăm la o parte faptul că BNR spune că ţinta de inflaţie este decisă după consultări cu Guvernul. Să fim serioşi! Nu există nicăieri nicio dovadă că lucrurile ar sta astfel.
Cu toate acestea, parlamentarii au aprobat fiecare raport al BNR care arată pierderi fără să întrebe vreodată dacă aceste pierderi sunt justificate. Mai mult, acelaşi Parlament a numit aceeaşi echipă (more or less) la conducerea băncii centrale chiar dacă obiectivul fundamental nu a fost atins niciodată.
Aprobarea rapoartelor anuale şi numirile făcute de Parlament, ignorând ratarea obiectivelor şi pierderile financiare, permit băncii centrale să aibă o atitudine superioară astăzi în discursul public. Nu rezultatele acesteia. Este oarecum ironic. BNR, instituţia în care românii au cea mai mare încredere, a ajuns aşa datorită instituţiei în care românii au cea mai mică încredere - Parlamentul României.
Opinii
08.08.2016
Coincidenţă, prostie sau manipularea masei monetare în interes personal?
Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)
< înapoiînainte >