Economic

Oltchim, momentul adevărului

Criza de la combinatul chimic vâlcean atrage atenţia asupra greşelilor manageriale şi a jocurilor de interese de la nivel guvernamental

Cinci ani de pierderi continue, sute de milioane de euro îngropate în ceea ce rămăsese pilonul chimiei româneşti, zvonuri despre afaceri duse sub limita legalităţii, dar şi celebra placă a scufundării economiei unui judeţ întreg reluată din nou obsedant transformă evenimentele de la Oltchim SA în capul de afiş al evenimentelor economice din Oltenia. După un protest mai mult sau mai puţin spontan, Constantin Roibu, alţi 15 directori şi contabilul şef al societăţii şi-au dat demisia ieşind pe uşa din dos a combinatului. Coincidenţă sau nu, aceasta era şi o condiţie solicitată de acţionarul minoritar PCC, laolaltă cu contestarea conversiei creanţei AVAS, de 250 de milioane de euro în acţiuni la companie. Ca prin minune, după trei ani şi jumătate de tergiversare şi discuţii în cadrul Comisiei Europene privind legalitatea acestei măsuri, Guvernul Ponta a anunţat în urmă cu o săptămână şi jumătate schimbarea strategiei de privatizare a Oltchim, stabilind scoaterea la vânzare a creanţelor către AVAS şi Electrica la pachet cu acţiunile deţinute de statul român. Măsura se arată a fi atractivă pentru un cumpărător provenit din rândul acţionarilor minoritari ai companiei, fie PCC SE Germania, deţinător a 18,3% din titlurile emise de companie, fie misteriosul fond de investiţii din Cipru Nachbar Services care deţine 14,02% din acţiunile Oltchim.

„Trebuie să stopăm acumularea de datorii şi pierderile”

Şeful OPSPI, Remus Vulpescu se arată contrariat de menţinerea lui Roibu în funcţie timp de 21 de ani. „Constantin Roibu este un faraon bugetar, care a rezistat de-a lungul anilor. Numai dânsul ştie secretul longevităţii sale şi cei care l-au susţinut. Scopul pe care îl avem în legătură cu Oltchim este unul singur: să stopăm acumularea de datorii şi pierderile. Este foarte important pentru România să rezolve problema Oltchim. Nu este o opţiune, nu este un lux, este o necesitate stringentă”, a declarat săptămâna trecută Remus Vulpescu. Alt personaj „vânat” de angajaţii din combinatul chimic, liderul sindical, susţine însă că incompetenţa poate fi reproşată mai ales guvernanţilor, foşti şi actuali. „În perioada 2004-2006, Oltchim a realizat profit. În 2007, AVAS a refuzat să transformăm o creanţă a sa de 135 milioane de euro în acţiuni şi a determinat pierderi la Oltchim. În 12 noiembrie 2008, OMV Petrom a decis oprirea definitivă a petrochimiei de la Arpechim Piteşti, care ne asigura nouă materiile prime de bază - propilena şi etilena. În 2008, deşi am realizat o cifră de afaceri record, de 528 de milioane de euro, nu am realizat profit. Deşi am investit fonduri în preluarea şi reparaţiile efectuate la secţia petrochimică a Arpechim, în 2011 OMV Petrom a închis rafinăria din Piteşti. În condiţiile în care nu aveam materiile prime de bază, Oltchim, cu acordul Guvernului, a funcţionat la 3% din capacitatea de producţie, cu pierderi lunare de 7 milioane de euro. Ştiau cu toţii de această situaţie, şi premierul Boc şi preşedintele Băsescu”, explică Mihai Diculoiu.

Privatizare „trei în unu”

Metoda aleasă de Guvern pentru privatizarea combinatului chimic vâlcean este vânzarea colectivă, dar necondiţionată, la valoarea de piaţă, a acţiunilor pe care statul le deţine la Oltchim (adică 54,8%), precum şi a creanţelor pe care AVAS şi Electrica SA le au la Oltchim. AVAS are o creanţă de aproximativ 250 de milioane de euro, iar Electrica una de 150 de milioane de euro. Acestea însumează 56% din totalul datoriilor Oltchim. Statul ar avea astfel de câştigat şi din acţiuni, şi din creanţe vândute. Guvernul consideră că, prin această soluţie, un investitor ar fi atras pentru că ar fi protejat de acţiunile litigioase ale acţionarilor minoritari.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...