Sunt doar 58 de primari în România care au reuşit să fie aleşi de cinci ori în fruntea comunelor lor. Printre ei se numără şi Ion Horia Horăscu, primarul comunei Prundeni din judeţul Vâlcea. În februarie recent, la Bucureşti, ministrul Finanţelor i-a înmânat diploma de excelenţă şi placheta “Primar de 5 stele”, ca răsplată a meritelor importante şi în semn de apreciere deosebită pentru alegerea de cinci ori în funcţie. De profesie, Horăscu este om de afaceri şi jurnalist, preşedinte fondator al postului de radio „Horion” din Craiova, dar pare mai degrabă un apostol rural, dedicat cu „arme şi bagaje” vieţii comunei sale din apropierea oraşului Drăgăşani. Intrând la primărie, în 1996, a văzut că sunt multe de făcut, dar mai ales că banii erau cheltuiţi ineficient, după tipare vechi, anchilozate, care abia asigurau supravieţuirea administraţiei. De dezvoltare nici nu putea fi vorba. Comuna era plină de navetişti, dar, în scurt timp, n-au mai fost nici aceştia, deoarece fabricile din Drăgăşaniul vecin au fost închise pentru totdeauna... Horăscu s-a trezit şef peste o comună plină de şomeri. În vistieria comunală abia dacă intrau atâţia bani cât să ţină pe linia de plutire serviciul social, ajutoarele pentru săracii care se înmulţeau. Astăzi, vremurile de amar par îndepărtate. Prundeni a ajuns una dintre cele mai moderne localităţi rurale din România. Au răsărit vile de bun gust, „spaniolii” şi „italienii” din sat îşi pregătesc întoarcerea la vatră, primarului îi tresaltă tricolorul pe piept tot mai des, oficiază iarăşi căsătorii, ca în urmă cu 20 de ani. Vă propun să-l cunoaştem, poate veţi ajunge în vara asta la Prundeni, sunt multe de vizitat în zonă.

„Am ajuns să fiu numit când un primar bolnav de proiecte, când un devorator de proiecte...”

Ion Longin POPESCU: Sunteţi singurul primar pe care l-am auzit spunând: „Nu mai ştim ce proiecte să trimitem la UE”. Chiar s-a umplut sacul cu bani gratuiţi?
Ion Horia HORĂSCU: Avem peste 35 de proiecte finanţate, finalizate sau în curs de finalizare la nivelul comunei Prundeni. Asta şi pentru faptul că „primăresc” consecutiv de vreo 19 ani şi ceva, adică faceţi socoteala: sunt primar la al 5-lea mandat. Proiectele au vizat toate aspectele comunităţii, de la infrastructură, educaţie, cultură, social, la gaze, canal, apă curentă etc. Cu o ambiţie aproape ireală, cum spunea un reporter, cu dorinţa de a face cât mai repede şi cât mai mult, am ajuns să fiu numit când ”un primar bolnav de proiecte”, când ”un devorator de proiecte”. Dar câte nu mi s-au spus.... Am vrut să fiu un altfel de primar, cu o altfel de administraţie... Îmi place să mă laud cu o administraţie de tip ”ergonomic”, potrivită şi acceptată de tot săteanul.

Ion Longin POPESCU: Cum aţi reuşit să învingeţi barierele de care se plâng cei mai mulţi dintre primari atunci când încearcă să atragă bani europeni? Cum de nu v-aţi lăsat descurajat de cumplita birocraţie?
Ion Horia HORĂSCU: Nu vreau să-mi mai amintesc... Documentaţie stufoasă, avize - unele inutile, drumuri multe la „regiune”, la ministere, la... la... Nu despre asta este vorba. Atunci când tu ştii nevoile comunităţii, obligatoriu intri în jocurile birocraţiei. Sabia lui Damocles a birocraţilor se numeşte neîncredere. Ei nu au încredere în tine, ca solicitant de fonduri. Eşti catalogat din prima un „fentangist”, un „speculant” de fonduri europene. Realitatea s-a dovedit a fi alta. Primarii, ca ordonatori principali de credite, au toată responsabilitatea semnăturii. Până acum, pentru a beneficia de aceste fonduri, trebuia să fi fost un om cu mult curaj, şi nici aşa nu era bine. Am fost catalogat fără menajamente un „nebun”, la câte proiecte am dus la cap... Şi asta nu este totul... Scriere de proiecte, evaluare, licitaţii, implementare, grijă mare cu constructorul, recepţie... Ca să nu mai spun de monitorizare. Dar nu m-am speriat...

Ion Longin POPESCU: Asta ar dori să ştie şi alţii: de ce nu v-aţi speriat? Care este reţeta dvs. secretă?
Ion Horia HORĂSCU: Şansa mea a fost că provin din lumea scrisului. Gazetar fiind, am colindat ţara şi am văzut multe, şi bune, şi rele. Gândul meu a fost cum să aducem anormalul la normal, şi încă de la început, de fapt de prin 2000, când s-au lansat primele măsuri de finanţare europeană (SAPARD – de exemplu), m-am apucat de scris. De fapt, mi-am format o echipă de vreo 8 tineri ce lucrau în primărie, şi fiecare, pe măsura pregătirii, lucra la câte un capitol, iar apoi compilaţia o făceam eu. Primul proiect depus, primul acceptat, şi apoi a urmat ambiţia şi, uite-aşa, din proiect în proiect, am tot investit în comună. Evident că ele au fost rodul consultărilor cu cetăţenii. Au fost numeroase training-uri, specializări ale echipei de proiecte. Nu am fost invidiaţi de niciun coleg de-al meu, primar în zonă, pentru că au accesat şi ei proiecte, s-au luat la întrecere cu noi. Ba, mai mult, cu mulţi am înfiinţat asociaţii de dezvoltare intercomunitară (ADI-uri), prin care am accesat fonduri împreună. Multora le-am asigurat consultanţa pe această problemă, pentru că am fost şi sunt o persoană deschisă, n-am ţinut să avem noi, la Prundeni, o reţetă secretă, ci am împărtăşit-o tuturor, în cadrul Asociaţiei Comunelor din România.

„Atâta timp cât ştii să drămuieşti banul public în folosul comunităţii, nu au ce defecte să-ţi găsească”

Ion Longin POPESCU: Cu toate acestea, după trei-patru experienţe, mulţi primari s-au lăsat păgubaşi, s-au temut să meargă mai departe, în timp ce miliarde de euro au făcut „mucegai” în seifurile Băncii Centrale Europene, în aşteptarea proiectelor lor. Cum vă explicaţi această dramă?
Ion Horia HORĂSCU: Neimplicarea primarilor în accesarea fondurilor europene îşi are cauza în apariţia unui flagel: teama de a nu greşi, teama de verificare, de control... Însă nu au de ce se teme. Atâta timp cât ştii să drămuieşti banul public în folosul comunităţii, nu au ce defecte să-ţi găsească. Evident, curajul este un atu al primarului. Altfel, de ce ai candidat? Să ştiţi că satisfacţia multora dintre edili nu este statul de plată. Bucuria noastră este atunci când în urmă rămâne ceva...

Ion Longin POPESCU: La o festivitate recentă, aţi vorbit de noua orientare a administraţiei dvs.: „spre suflet”. Ce rol poate juca sufletul într-o primărie comunală?
Ion Horia HORĂSCU: Primarul nu are de făcut numai asfaltări sau introducere de apă şi canal. Mai este nevoie şi de hrană spirituală. El nu trebuie să stea numai pe câmp cu ruleta, să împartă - cât mai este de împărţit – pământul. Pentru asta sunt angajaţi specialiştii. Primarul trebuie să fie un om al contactelor cu ceilalţi, un om al relaţiilor publice (P.R.) din comună, să se bucure alături de prieteni, să găsească soluţii pentru cei aflaţi în nevoie. De aceea, eu mi-am format un colectiv profesionist la „asistenţă socială”, căruia i-am cerut afecţiune pentru fiecare caz în parte, i-am cerut să lucreze cu sufletul. Pentru asta, l-am numit „serviciul suflete” – pentru că îmi doresc ca edilii locali să lucreze în cele din urmă numai cu suflete, să lucreze din pasiune, şi nu din obligaţie. Şi administraţia locală se face cu oameni, pentru oameni.

Interviu de Ion Longin POPESCU

Comandat de Partidul Social Democrat - competitor politic - Cod unic de identificare 21160002 - Media Group SRL - Săptămâna în Oltenia